Miros. Eu dorm neîntors.
Acum, că am revenit printre mirosurile nespălate de acasă, încă de cum am pășit în terminalul Sosiri, mi s-a activat memoria nevolatilă și, până când mă trezesc cu voie bună în pătuțul meu de 160×200, vă las un articol scris aseară printre conaționalii mei, care stau deja în picioare la poarta de îmbarcare, deși mai e cam o oră până la momentul închiderii porții.
Mă mir că nu aplaudă la anunțurile rostite în italiană cum că nu știu ce incendiu de vegetație a fost stins cu succes în zonă. Actually, se pare că sunt singurul care înțelege dialectul apulian, pentru că, de fapt, se comunica în difuzoare că fumatul este interzis, inclusiv în băi. No așe! Mai bine putoare, dacă e vietato fumare.
Revenind în business, să vă și zic ce mirosuri sunt în top 3-ul meu, pe care am avut norocul să le resimt în concediu în proporție de 2/3. Apoi, sper că luați voi legătura și continuați cu preferatele voastre.
Locul unu: mirosul de apă marină, de litoral, un amestec între apă sărată, alge în început ușor de putrefacție și briza din larg. Aș cumpăra la sticlă îmbuteliată la preț exorbitant, dacă ar exista de vânzare în combinația indicată.
În poziția a doua: mirosul de mașină nouă, de scaune și plastice în care nu s-a pârțâit nicio băbuță în zilele de mers la piață, de obicei, duminica, după slujba de pomenire a soțului decedat cu 30 de ani în urmă, la înmatriculare. Lucky me, am prins o a doua mașină închiriată (detalii într-o postare ulterioară), care încă avea țiplă pe ecran șoferului, deși kilometrajul indica cca. 29k la bord. Mișto senzație, vă zic. Până acum am avut noroc numai de auto răsrulate, ba cu o oglindă fluturândă, ba cu rulmenți care jucau vâjhaț. De-aia, până acum, toate mașinile mele de până acum au fost noi și m-am bucurat de până la 2 ani de mirosul ăsta pentru fiecare mașină în parte.
Topul este completat de mirosul de apă termală, așa cum îl redescopăr cu drag în Ungaria tot la câteva luni sau mai rar, în funcție de taxele nefacultative ale facultăților juniorilor. Nu vă pot explica, dar am adormit de atâtea ori cu nasul aproape de aterizare în apa termală cu parfum natural de petrol și sper să mai am onoarea să o mai fac încă câteva zeci de ani de acum încolo.
Cam astea ar fi favoritele, sunt nerăbdător de somnoros să le aflu pe ale voastre.
Nu am neapărat un top, ci mai degrabă momente când mă încântă sau chiar mă impresionează mirosuri. O floare, un parfum, un miros de mâncare, un miros de haină proaspăt spălată, din astea. Ultima oară acum câteva săptămâni în Iași, în zona Copou, după o cină în grup mai mare la un restaurant din zonă, am simțit nevoia de o plimbare. S-au mai alăturat încă două colege și am purces în jos, spre centru. Dumnezeule, ce miros, niciodată nu cred că am simțit un miros de tei mai puternic. În general nu-mi plac mirosurile puternice, dar ăsta a fost ceva memorabil. În sensul bun.
Apa de mare, așa cum zici tu. Mirosul de tei, mai ales după o ploaie cu soare, de iasomie… Mirosul din casă când se coc prăjituri…
Uneori, teiul parcă e prea puternic. Eu încă am în cap parfumul florilor de portocal/lămâi din Ischia, mi-a plăcut mult.
De departe pe primul loc în preferințele mele este mirosul de mare, amestecat cu alge.
Apoi mirosul de lenjerie de pat proaspăt spălată și călcată.
Îmi place mirosul de chibrituri arse, mirosul de zăpadă și mirosul de iarbă udă.
Mirosul de lenjerie proaspăt spălată și călcată presupun că îl găsești doar la hotel, nu calci acasă cearșafurile, sper.
De când am administrat un apartament pe Airbnb, m-am obișnuit să calc lenjeria de pat.
Cea de la hotel nu-mi place cum miroase.
Ouchei, makes sense și nu e un lucru deloc rău, dar e anevoios, acasă.
Mirosul cartilor noi.
Mirosul teilor, caprifoiului, liliacului, irisilor.
Mirosul sarat al marii
Mirosul de fân
Mirosul de fân nu-mi displace, dar am o amintire mai neplăcută și nu îl asociez cu ceva ce vreau să resimt.
O sa testez mirosul de la asa ceva:
https://www.gastronomos.gr/syntagh/revythia-ston-foyrno-me-anitho-kai-lemoni/218941/
Cam mult ulei acolo dar cred ca merge si mai putin.
Ma scuzaț că am trecut cu boabele astea umile pe la nasul dumneavostra antrenat cu creveti si pizza.
Arată într-un mare fel. I would totally eat this!
150 ml ulei pare cam mult, dar în poză nu se vede.
🤤🤤🤤 mor aici, n-am voie să mănânc așa ceva dar dacă modific puțin rețeta cred că e de vis și pentru mine 🤤
Sigur se poate adapta. Nu vreau varianta adaptată, desigur. 😂
Chiar daca poza aia e cam gresita (focusul e prea jos, pe buza farfuriei si pe lime) tot nu-mi iese mie ceva care sa concureze cu ce e acoo.
Încearcă, nu se știe. Lumina poate păcăli ochiul neformat.
Eu zic că ăsta a fost efectul pe care a vrut să îl obțină. E prea studiată poza ca să nu ii spunem fotografie 🤔
1* mirosul de mare/ocean
2* sulfina/drăgaica este mai subtilă decât teiul
3* mirosul de curat/proaspăt spălat
4* zăpada proaspăt așternută și doar puțin geruită
5* mirosul copiilor mei când erau mici mici, mbine, ăsta este un loc special în memoria mea olfactivă
Mirosul de bebeluș, în special căpșorul.. Ce amintiri frumoase mi-ai readus!
Căpșorul, bre, că nu de pampers, mbine, Pampers proaspăt montat e ok 😂😂😂
Sau pielea. De mirosul de pampers proaspăt instalat nu vreau să îmi aduc aminte.
[…] articolul cu mirosurile, Jual a menționat, printre altele, că îi place cum miroase fânul. Eu, după o joacă care s-ar fi […]
A zis foarte lume despre tei. Sunt foarte multe și nuanțate mirosuri de tei corespunzătoare soiului, stadiului de înflorire, umidității din atmosferă etc. Încerc să le observ și să le savurez pe toate. Unde trăiesc acum e o alee cu un soi de tei foarte discreți în miros, dar aici îmi place activitatea albinelor venite la cules. Stau pe alee și le ascult zumzetul liniștitor fără să ma plictisesc.
Îmi mai place mirosul de eșapament de motoare în doi timpi cum ar fi motojoagărul și mașina de tuns iarba. Ca om trăit între betoane ăstea au fost activități de care nu prea am avut cum să mă plictisesc în copilărie. Chiar a început acum ceva ploaie și va face iarba să crească. Mâine mă amestec cu mirosul de iarbă proaspăt tăiată.
Îmi plac mirosurile care îmi trezesc amintiri din tinerețe cum ar fi mirosul de pe holurile liceului meu, care nu s-a schimbat chiar dacă dacă a fost în reparatie capitală.
Mirosul de iarbă proaspăt cosită e special, ce-i drept. Cred că ar fi pe locul 4 la mine. Teiul spre finalul etapei inflorescente uneori e prea puternic, cum am zis deja, îl prefer pe cel de iunie.
[…] Soarta mi-a adus un Fiat Pandina Blu aproape nou, declanșându-mi mirosul ăla de care vă spuneam aici la deschiderea portierei. No, așe! A fost prima dată când am primit ce am închiriat fără alte […]