După cum vă ziceam alaltăieri, ieri s-a împlinit nu doar bustul meu de zeu antic, ci și anul, și a trebuit să trec printr-un nou examen medical periodic. Al 22-lea. Șomerii și blogerii adevărați nu au această problemă, dar eu, angajat român cu drepturi și obligații depline, îmi fac datoria și la birou, și în pauza de masă. Și, dacă corporația care îmi face cinste cu 30 de zile de concediu pe an are contract cu Regina Maria, păi m-am dus tot la clinica dânsei, să fac și niște analize cu reducere 70%. Măcar să văd dacă a crescut colesterolul din lupul cel rău sau dacă ficatul s-a mai îngrășat zilele trecute numai privind trestia de pe malul apei.

Cum am sperat și cum este normal într-un sistem sanitar privat și tânăr, asistenta de la recoltare a fost tot tânără, dar profesionistă și amabilă în toate privințele: 90-60-90. De fapt, ăsta a fost pulsul meu luat cu degetul la gât la recepție, în așteptarea prețului final, apoi când m-am așezat pe scaunul de recoltare și iar 90 când a apărut asistenta. Nu vreau să sune porcos sau să vă ducă cu gândul în altă parte, dar, după ce m-a legat cu garoul ăla de copii mici, care abia mi-a cuprins brațul de Arnold și m-a rugat să-l închid pe Aron Pumnul, în momentul în care m-a înțepat cu acul în vena mea concavă, sângele a țâșnit prematur pe lângă ac, stropind ușor halatul imaculat.

Cică ar fi trebuit să beau un pahar de apă înainte să vin la analize, dar n-am vrut să îmi crească inutil glicemia sau tensiunea (că apoi am mâncat acasă o salată de dovlecei cu cârnăcei, ăsta e un subiect pentru o altă poveste răstălmăcită). Am asigurat-o că nu sufăr de boli cu transmitere hemoțională, mi-a mulțumit pentru că n-am leșinat și pentru că am privit-o fascinat direct în ochii ei mari și obraznici, apoi m-a trimis la alt cabinet, pentru a da cu subsemnatul că încă văd și aud bine, dar nu prea ascult de sfatul medicului. Ceea ce am și făcut, ieșind mândru de plasturele meu, de parcă aș fi renunțat la fumat de o zi și aș fi vrut să arăt tuturor ce voință puternică ca o foiță de tutun uscată am (dar voi știți că eu nu fumez și nu înghit fumurile altora decât pasiv-agresiv). This plasture, care mi s-a lipit de piele ca marca de scrisoare și, dacă trag de el, doare:

Să nu mint: rutina birocratică e puțin mai riguroasă ca la vizita pentru reînnoirea permisului auto, dar, neavând decât o funcție statornică și statică, nici EKG nu am făcut, nici tensiunea de aviator nu arată rău. Pot să chem liniștit un avion cu motor, ca să mă ia cu el în zbor, pentru că, în ciuda plăcuței pe care o port pe spate, pe care scrie, în falduri, TRANSPORT UN CORP EXCEPȚIONAL, mă laud cu singura valoare bună din toată vizita asta medicală: am tensiunea 12 cu 8 (mulțumesc, Tchibo, pentru că-mi antioxidezi zilele negre cu puțin lapte!).