Voulez-vous coucher avec CFR?
Mai pe românește spus, ați călătorit vreodată la cușetă? Eu nu cred că voi face asta prea curând, dar juniorul licean, cu gașca lui de tineri intelectuali, tocmai au îndrăznit să viseze împreună, într-un compartiment cu 6 paturi.
Atât de adânc au dormit în sicriele pe roți cele 7 ore minim necesare parcurgerii distanței până la destinație pe timp de noapte, încât s-au trezit tocmai la Cluj, în inima Ardealului lui Babeș-Bolyai. Dacă bani de tren spre Franța în vacanță nu au avut timp, ținând cont totodată de protestele studenților la filosofia lui Francis Antibacon, sper să nu își spargă toată alocația în figuri centrale. Apropo, dă doamne să fie închise supermarketurile Cărturești!
Cât despre condițiile avute, deocamdată nici juniorul nu ar mai cuteza să repete aventura, pentru că, în primul rând, el e foarte înalt și nu a avut spațiu pentru picioare și cap, iar în al doilea rând, patul în sine e extrem de îngust. Așadar, la întoarcere, vor veni în regim normal. Dacă au ghinion, vor dârdâi de prea multă căldură, dar sunt tineri și lipsiți de experiența reumatismului.
Cum nu l-am dus de mânuță până în vagon, nu știu cum arată, dar filmulețul găsit pe internet nu arată o cușetă cu 6 locuri prea grozave. Totuși, pentru cei care pot dormi în orice condiție, presupun că e o variantă de transport de luat în calcul. La ultima mea deplasare cu trenul pe rută internațională, acum peste 20 de ani, am preferat să dorm în fund, pe o banchetă de piele lipicioasă și dură. Dar, cum elevii au gratuitate cu CFR, nu mă plâng. Ei să fie sănătoși!
De la Brașov la Cluj la cușetă?
Pe vremuri calatoream cam 9 ore de la Ploiești la Cluj Napoca. Niciodată la cușetă. Nici măcar la Oradea sau Rodna Veche😁
De la Bv la Cluj. 7 ore plus întârzierea specifică.
Cum ziceam, am fost câteva zile la Piatra. O parte din drumul până acolo l-am făcut cu CFR. În afară de foile A4 lipite pe geamuri cu numărul trenului și ruta, în tren era oarecum acceptabil. Era o curățenie relativă, banchete metalice de o culoare care provoca cel puțin greață, cu tapiserie ruptă, dar măcar nu erau ploșnițe. În cele aproape 5 ore de la București la Bacău n-am avut parte de Tik Tok involuntar. Senzația că trenul se va răsturna a fost temperată de viteza uluitoare. Pe o bucată de drum unde mergeam paralel cu șoseaua, camioanele mergeau mai repede ca noi. Astfel nu m-a surprins întârzierea de 19 min pe care nu avea cum sau unde s-o recupereze. Șinele sunt atât de proaste că am zis merci că am ajuns.
Din fericire, de la Bacău am mers cu soră-mea, cu mașina. Iar hainele miroseau oribil.
Cred că doar relația Brașov-București-Constanța are trenuri mai de doamne-ajută. În rest, scapă cine poate. Încă nu e târziu să găsești ploșnițele ascunse prin bagaje, pe undeva, ca în Africa. 🙂
Anul trecut am inlocuit-o pe prietena cu care fiica-mea venea in România pentru ca din cauza de boala. Fii-mea voise sa viziteze Cluj, asa ca le luasem din timp bilete de tren de dormit Cluj-Bucuresti. Numai ca nu-i pentru cine se pregateste, ci pentru cel care se nimereste…adica, io! Deja ca dupa ce am plecat de la hotel la prânz am stat in strada pâna seara la tren, iar când esti la o anumita vârsta nu te mai tii asa bine ca la tinerete, nevoile sunt mai dese. Insa când mai intervine si canicula, e teribil sa trebuiasca sa zaci in sudoare o noapte intreaga.
Mai, trenul era ca vai de lume. Nu zic ca pe vremea lui Ceasca pentru ca acum 40 ani garniturile erau destul de noi, capatate de la est-germani in destul de buna stare. Non, isi aratau cu prisosinta vârsta, cum ar fi fost daca mai traia cuplul prezidential inca 40 ani. Scârtâia din toate osiile si arcurile si rotitele. Se misca precum un batrân cu artroza si cu aceeasi viteza (aproape 12 ore, totusi, cu doar 1 ora intârziere). Asternuturile erau ambalate in plastic, curate as zice. Nu acelasi lucru l-as spune despre paturi sau perdele. Insotitorul de wagon-lit era amabil, ne-a distribuit sticle de 500 ml de apa plata si un chit cu mini periuta si pasta de dinti si servetel umed. Insa experienta cea mai traumatizanta a fost la WC, imi inchipui ca CFR-ul dorea cu tot dinadinsul sa figureze in filmul Borât 3.
Personal n-am gasit decât o singura explicatie: nimeni din conducatorii actuali ai CFR sau ale judetelor sau a tarii nu s-a mai urcat intr-un tren românesc din ianuarie 1990. Altfel nu-mi explic cum este posibila atâta bataie de joc fata de calatori.
Ai povestit cu umor savuros, și nu te-ai molipsit de la mine, ci ai talent nativ. Serioux! Niciunul dintre conducătorii actuali ai țării nu cred că s-a aventurat printre oamenii de rând în ultimii zeci de ani, pentru a le vedea nemulțumirile.