După-masa asta vă iau direct, nu mai bat tufișul pe ocolite. Ia să-mi spuneți-mi voi mie ce rău credeți că poate să facă o gură de bere de calitate unui minor aflat aproape de vârsta majoratului. Adică nu e ca și când însăși diriginta (celuilalt băiat) ne-ar fi întrebat pe noi părinții, în clasa a noua, la prima ieșire ever a clasei la un weekend într-o cabană retrasă, cam cât alcool dăm copiilor pentru petrecere? Iar eu și încă un părinte am fost singurii din grup care am fost ultragiați de această cerință și de-acolo s-a dus draq’ afinitatea noastră pentru matematică și Moisil.

Deci da. Vă ziceam că mi-a tot cerut juniorul să își astâmpere arșița aia interioară cu o bere. Măcar o gură. Și m-a prins cu garda jos, auzind că cotrobăi prin cămară și, exact ca pisica cu pliculețul, adică pe nesimțite, mi-a cerut iar. Eram cu doza în mână, ultima care avea să cadă pradă frigului de toamnă, întocmai ca gutuile din livezi. Deja începusem să cred că a făcut vreo prinsoare pe la școală sau că există vreo provocare gen Ice Bucket Challenge, pentru că nu știu ce l-a apucat. Doar bere fără alcool a mai tras pe gât, foarte rar, pe căldură, cu acordul și cardul meu.

Și cedez. E cumva de înțeles, pentru că, atunci când îi gătești mâncare picantă (apropo, uneori, ne mulțumește oficial pentru că l-am învățat 3 chestii, ca părinți: să mănânce iute, să fie politicos și să-și ceară drepturile, atunci când e nedreptățit), nu poți mereu să-i oferi doar pahare cu lapte. Și-i zic: dar ți-ai schimbat lenjeria de pat, cum te-am tot rugat? Că mai e puțin și se topește materialul de la câte gaze tragi pe sub pilota aia (Dacă aș fi avut un link de afiliat, aici ar fi fost momentul ideal să inserez textul din gama Gold, de la XXX.) La care el: dar dacă o schimb acum, îmi dai mie berea? Bine, fie, ți-o dau.

S-a ținut de cuvânt, apoi și-a făcut o pungă de pop-corn la microunde și repede s-a prezentat în pas alergător ca un cuc alergător, pentru a-i înmâna trofeul. Și a tulit-o înapoi în cameră. N-a durat mult și l-am auzit răcning. Asta fiind forma de gerunziu în olandeză, ca să știți și voi 😆: tataaa, vino repede! Vino! Până să ajung în camera lui, auzeam de pe hol cum fâsâie doza cu efect Coandă, apoi zgomotul a dispărut până am apărut eu, împleticit ca un ciucuraș de covor persan. Ce făcuse domnișorul? S-a pus în pat, s-a învelit cu lenjeria de pat proaspăt schimbată și a desfăcut doza agitată. Înțelegeți unde bat? Nu la fundul lui, că nu mai e la modă. Berea, eliberată de presiune precum duhul lui Alladin, a țâșnit în toate părțile: pe pat, pe covor, pe perete. Oriunde, numai în doză nu a vrut să stea. El s-a panicat și, fiind lipsit de experiență, în loc să ducă repede doza la gură sau să pună podul palmei, a îndesat-o în pilotă ca în filmele nerecomandate minorilor, chipurile ca să nu mai curgă.

L-am pus să strângă iar lenjeria și să o bage la spălat, să întindă pilota în balcon până se usucă, apoi să o ducă singur și pe banii lui (de la bunici) la o lavanderie, pentru că mașina de spălat actuală are cuva mai mică ca un fund de regină furnică. Ce-a mai rămas din bere, s-a confiscat, desigur. Și tot el s-a ofuscat, când azi iar l-am întrebat pe WhatsApp: duci pilota la spălat? Pentru că mi-a răspuns cu ce vedeți mai jos… Măi, nu știu, zău, și la voi e/a fost tot așa, când e/a fost vorba de trăznăi făcute de lumina ochilor care au nevoie curând de ochelari?