Pentru că festivalul de vara asta mi-a luat deja jocul de cuvinte la care m-am gândit și eu acum, în mod original, sunt nevoit să vin cu o abominație de titlu cam trasă de păr. Totuși, putea fi mai rău, adică (gen, cum se zice în ziua de azi) să fi făcut aluzie la Dosarele X cu Mulder și Scully. Anyhow, pentru că drumețul căruia îi șade bine cu drumul trebuie să mai și facă pauză de volan, pe drumul de retur dinspre Craiova spre civilizația (hehe) de dincolo de munți, în linie dreaptă ca o ipotenuză, am oprit într-o vâlcea, ca să admir ditamai cula. Și nu una țărănească, ci o culă boierească, construită de familia Măldărăscu tocmai în 1812 și apoi preluată de către premierul number 35 al României, I.G. Duca. Dacă nu știți ce e aia o culă, probabil nu știți nici cine a fost Duca ăsta, adică un om politic care, în tinerețe, a mers cu valul vremii la studii în Franța, pe la Paris sau Sorbona, apoi a făcut greșeala să revină în țară și s-a transformat în target practice pentru legionari, pe peronul gării din Sinaia. Cam tot pe-acolo pe unde s-a filmat și Wednesday.

Wikipedia vă poate lămuri cu detalii suplimentare în acest sens, eu v-am spus doar un ciot, de care vă rog să nu vă împiedicați, ci, mai degrabă, să mergeți cula să o vizitați. Este și la ofertă zilele astea și oricând: același bilet cu 15 lei este valabil și peste drum, la cula Greceanu (care e mai veche, dar mai micuță și mai goluță, exceptând fresca pictată de Oana Greceanu acum aproape 100 de ani), ambele făcând parte din Complexul Muzeal Măldărești. Nici de ea nu ați auzit? Poate vă sună cunoscut filmul Drumul oaselor sau vi-l amintiți pe Florin Piersic scuipând semințe, în pielea lui Mărgelatu. Eh, pe acolo au fost turnate unele scene memorabile. Sau, pentru cei mai tineri dintre noi, unele secvențe din lungmetrajul Aferim.

Recomand să vă cam grăbiți, pentru că, din spusele muzeografei întâlnite, din 8 persoane, staff-ul complexului muzeal s-a redus în prezent la un număr de 3. Dar merită să poposiți măcar un ceas, pentru că domeniul în sine este liniștit, ambele cule pot fi vizitate și la interior și, din unghiurile corecte și cu lumina potrivită, puteți scoate niște fotografii superbe. Eu vă arăt doar o mică parte, dar credeți-mă pe cuvânt că mai bine opriți aici, decât să vă înghesuiți ca huhurezii la șoareci, în mănăstirea din apropiere. Sau, dacă ați fost deja pe acolo, aș fi curios ce impresie v-a lăsat vizita.