Ce-a fost mai întâi: oul sau pâinea prăjită?
Pornind de la imaginea de mai sus, care reprezintă în mod veridic un ou de puicuță cu 1.5 lei, fiert moale timp de fix 3 minute, în care am inserat cu poftă o bucată de pâine prăjită (roșia de casă e doar sugestie de prezentare), permiteți-mi să am onoarea de a vă întreba cum preferați să consumați proteina animală care proteinează mesele oamenilor încă de când aceștia au domesticit cocoșul sălbatic și l-au învățat cum să calce găinile, ca să stimuleze producția la cuibar?
În cazul meu, deși fața mea sugerează predilecția pentru ochiuri, aflați boieri, domniile voastre, că eu prefer la orice oră ouăle fierte în manieră moale, în detrimentul prăjelii uleioase. Și asta nu doar de ieri, alaltăieri.
Totuși, pentru că mama e mama și cineva trebuie blamat pentru obiceiurile mele alimentare, ieri am fost pus în fața cârnăciorilor împliniți și, la masa de seară, înainte de revenirea între sânii soției, n-am avut de ales și am fost nevoit să îmi pun în farfurie ceea ce se vede mai jos.
Mâncare sănătoasă în corp cu minte de copil. Și iar am divagat, ca un „cârnat”. Văd eu azi la vizita medicală periodică cum scot cămașa în fața (sper eu) unei domnișoare doctor și pe scaunul unei (sper eu) asistente tinere, care îmi va strânge brațul drept, iar eu îi voi oferi cu drag tot sângele meu mai ceva ca în parodia lui Cetin.
Poza reprezentativă înfățișează un mic-dejun echilibrat, în viziunea unei adevărate artiste didactice, în compania căreia am marele noroc să fiu de nu mai puțin de 25 de ani. Rămâneți pe fază, pentru că mai am întrebări în acest sens în zilele următoare.
Eu mănânc ouă, cu plăcere, în orice fel. De la crude, cu lapte și zahăr, la orice fel de preparat care conține din belșug ouă.
Dar ouăle pe care mi le aduce consortul de la ”Shire” sunt atât de bune încât le mănânc doar fierte moi ca să le simt mai bine gustul.
Asta am simțit și eu în cazul ouălor de curte: fierte moi au fost de vis. S-a simțit că găinușele sunt crescute cu cereale și că scurmă fericite mai ceva ca un jurnalist de la Libertatea.
Oul merge in toate formele, moale să fie gălbenușul. Și am descoperit ou ochi făcut în apă : se pune apă cât acoperă tigaia, când să fiarbă (ceea ce e imediat) se pune oul. Se încheagă puțin mai greu decât în ulei încins, se face niște spumă în tigaie, dar la final iese un ochi super bun.
Ochiuri românești. Mai făceam și eu cu muulți ani în urmă. Acum e la modă oul poșat, în oală, cu puțin oțet și un mic uragan cu lingura, ca să stea compact. Prea complicat, mai bine fiert moale sau ou ochi cu un fâs de ulei în tigaie neaderentă și capacul pus.
Poșat mi se pare prea complicat, așa că mai bine variantele rapide.
Și într-adevăr ouă de casă.
Cica e sanatos sa bagi paine „arsa”. Bine, cei care isi permit, corpul meu nu functioneaza cu asa ceva.
Altfel, oua fierte… de tara. Am incercat posate, dar nu prea imi ies. Pana nu rezolv cu colesterolul nu mai incerc prajite/ omleta.
Omletă fără ulei ai încercat? Eu așa fac. Un fâs cu sprayul, cel mult. Pâine arsă nu servesc, mai bine presar Carbocit pe pâine albă :).
Am incercat, dar ma seaca stiind ca e „ars”. Fiert si atat.