Să mă conformez întrucâtva sfaturilor domnului pvladc și să optimizez măcar denumirile articolelor cu mâncare, zic, deși nu e un mizilic, că uite ce rimă am scos. Dacă din corzi am tot dat vocal zilele trecute în limba near-olandeză de mi-a răgușit bolta palatină, m-am gândit să o oblojesc cu ceva cald și ușor de îngurgitat. Pentru că acum am cu un om mai puțin în casă de trimis după diverse componente ale rețetei, m-am asigurat că în cămară există toate ingredientele planificate și că puiul delicios sacrificat la Vaslui în scop nobil acum vreo 3 săptămâni și pus la păstrare prin coborârea temperaturilor sub pragul de îngheț este pregătit pentru a fi masat cu dragoste, așa cum ai proceda cu propriul tău spate herniat.

Ingrediente minim necesare:

• 1 pui rotofei de 1,5 kg tip griller. Dacă stai la curte și ai vreun cocoșel căruia i-a sosit clipa despărțirii capului de gât, e numai bun. Dacă, însă, vara asta, din cauza climei, nu ți s-au prea făcut broilerii, socot că îți trebuie barem doi petreuși, ca să ai ce alege dintre oase. Ține cont că trebuie gătit mai mult, ca să nu rămâi cu dureri de maxilar. Bonus: culoarea galbenă a grăsimii nu se va duce la spălat, ci va ajuta frumos curcuma să păteze boabele de bulgur.
• 2 cepe albe de dimensiuni considerabile. The more, the tastier
• mix de condimente Ras El Hanout. După cum am aflat și doresc a împărtăși informația asta cu voi, denumirea înseamnă, în limba arabă, „Șeful magazinului”, care pune în amestec tot ce are el mai bun de oferit: curcuma, coriandru, chimen, ardei iute, fenicul, sare, usturoi, schinduf, piper negru și ghimbir, în proporții variabile de-a lungul Africii de Nord. În sfârșit un șef care mă apreciază.
• câteva fâsuri de ulei la spray, puiul va ceda, willy-nilly, din grăsimea lui, deci e suficient
• cui îi place dragostea iute și des, cum sunt eu, îi recomand încă un ardei iute, știu o sursă de Scotch Bonnet de-ți sare jos pălăria, dar e și mâine o zi
• la final, sare și piper după gust
• răbdare

Dacă până aici e totul clar, luați un bol în care să încapă puiul (asigurați-vă că aveți spațiu în frigider ca să încapă și bolul, apoi). Dacă vedeți tuleie rămase pe carcasă, cum e obiceiul la puii tineri cărora abia le mijește mustața, deplumați-le fără milă, oricum nu mai simte nimic săracul. Deschideți plicul cu amestecul de condimente. Aplicați cu simț de răspundere fâsuri de ulei corespunzătoare pe toate părțile puiului, apoi, cu aceeași dragoste familială menționată mai sus, frecați bine condimentele pe tot corpul puiului. Gândiți-vă că a avut o perioadă grea, acolo, în hală, și are și el nevoie de atenție. Să nu mai zic că n-a scăpat de rele tratamente aplicate post-mortem: trebuie să-l mai și crestați, ca să se poată pătrunde uniform.

Foarte important: spălaţi-vă bine pe mâna/mâinile cu care aţi interacţionat senzual cu puiul, pentru a preveni contaminările încrucişate: adică de la pui la om, nu invers. Pentru fript, am ales friteuza mea electrică ninjaloaie. A stat puişorul vreo 30 de minute pe ambele părţi, nici n-a crâcnit la 200 de grade. Cât timp carnea era la fript, am trecut la partea de vegetale/cereale.

Mai întâi, a intrat în scenă ceapa. Slavă domnului socru și doamnei soacre, s-au făcut și anul ăsta legumele în grădină de zici că le-au îngrijit albinele din Matca cu soluții bulgărești aduse pe sub Dunăre. Toc-toc-toc, în oală cu ea și pe foc. Fără ulei, doar cu 2 linguri de apă prețioasă. Nici nu am mărunțit-o prea tare, asta e la alegerea fiecăruia. Am adăugat o jumătate de linguriță de amestec de condimente din cel folosit la pui, iar atunci când ceapa ar fi trebuit să devină străvezie, dacă nu aș fi pus condimentul, am aruncat în oală ardeiul iute întreg, doar crestat (l-am aruncat la final) și 2 linguri de bulion de casă.

Cum ziceam mai sus, și-a lăsat puiul suficientă grăsime adăugată la final, pentru gust. Nu vă place cu grăsime? Se reciclează, no biggie. Tot acum am turnat cam 250 g de bulgur și l-am călit (sort of) la foc măricel, cam 5-7 minute. Când minutul 1 din intervalul de mai sus a sosit și bulgurul negru nu a devenit, am scos puiul din friteuză, odihnit după sesiunea de saună japoneză, și l-am pus direct în oala cu bulgur, apoi am clătit bolul în care am asezonat puiul crud și am folosit apa respectivă pentru a lăsa la fiert bulgurul, cu capacul pus, la foc mic. 15 minute minim, nu „se există” mai puțin, ba chiar mai mult. Nu pot să vă desecretizez proporția de apă, pentru că am două ochiuri în logo și am pus din ele. Cel mai sigur e să verificați să fie absorbită toată zeama. If yes, opriți nu timpul Corinei Chiriac, ci focul și lăsați mâncarea încă 10-15 minute la relaxare, părăsind bucătăria tiptil, să nu treziți pisica. N-aveți pisică? Câinele. Nici câine nu dețineți indoor? Vai de cei cu papagali, iguane sau alte lighioane.

Puiul o fi fost din rasa Gât-Golaş, că tare i s-a mai lungit gâtul de foamea mea. Ce-ar mai fi de adăugat? O captură cu farfuria savurată până la ultimul bob constructorul. Nu că vreau ca să mă laud, nici că vreau să vă-nspăimânt, dar, dacă nu îmi puneți în aplicare rețeta, o s-ajungeți în pământ.