De unde scrii la ora asta?
În cazul meu, e ușor: de pe malul apei. Ca tot românul civilizat care sâmbătă seara mătură prin fața porții și apoi face baia săptămânală, ca să poată cleveti cu sufletul curat a doua zi, la biserică, și eu, la finalul unei partide de pescuit epice, mi-am spălat păcatele ocazionate de curmarea bruscă a vieții unor ființe care n-au făcut rău nimănui, ba chiar m-au salutat și mi-au făcut semne din aripioare când am intrat în apă până la buric (îmbrăcat).
Apoi, când mă pregăteam să îmi târâi picioarele obosite preț de 3 km înapoi spre sediul de weekend, observ un lucru care m-a cam tulburat. Dar mai întâi, poză cu picioarele grele de la atâtea pietre încasate în tălpi. ☺️
După cum ziceam, am început să scriu textul așezat comod pe o piatră, ca să nu uit din idei. Apoi, ochii mi-au căzut pe chestia tulburătoare menționată mai sus: în noroiul proaspăt de lângă mine tronau mai multe impresiuni digitalo-palmare ale unei bestii carnasiere aflate în vizită în urma mea. Nu trecuseră nici 2 ore, de când călcasem pe acolo, iar alți pescari n-am mai văzut în zonă de ani buni. Mi s-au cam zburlit solzii de pe pești și vocea mea interioară a început brusc să fluiere. Am înțeles totodată că mirosul de animal pe care nările mele păroase, dar fine îl percepuseră nu provenea de la vreun câine cu lână, mai ales că stâna e în capătul opus al satului bunicilor/părinților.
Drept urmare, am întrerupt fără Ro-Alert activitatea lucrativă și mi-am luat tălpășița, făcând cât mai mult zgomot. Restul textului l-am scris din perimetrul sigur al curții. After all, se pare că ciobanul ăla care mi-a zis vineri că ursul i-a mâncat 2 berbeci vara asta nu spunea minciuni. Așa cum nici eu nu vă mint când spun că ieri am doborât recordul personal best la pescuit, cu un exemplar de clean de vreo 35 cm și 400 g. Acesta:
Inedită a fost și capturarea unui pui de știucă cu bot de rață și dinți pe limbă, fiind pentru prima dată când îmi trage să moară un astfel de pește. Cred că doar un pescar poate înțelege și aprecia unicitatea momentului. Pentru a vă face o idee, pun o poză cu piciorul meu în cadru, mărimea 46. Sexy, right?
But enough fishing around, eu chiar aș fi curios de unde comentați azi, în sfânta zi de după marea sărbătoare creștină de care mi s-a rupt firul doar de vreo 2 ori. Sunteți acasă sau în concediu, în vreo excursie de o zi sau lucrați întru prăbușirea prețului la carburant?
Cât despre lipitoarea asta mică de mai jos, bine că am intrat în apă îmbrăcat, altfel aș fi avut parte de momente precum Românii supt Mihai-Voievod Viteazul (cartea lui Bălcescu, ăla cu sutele, doar nu vă gândiți la prostii?)
De unde scrii la ora asta? Pe unde ai umblat
Vii cu pielea înțepată și cu părul deranjat! O potențială întâlnire cu moș Martin e chiar motiv de pǎr mǎciucǎ!
Din Grecia scriu, unde părul măciucǎ îl provoacă incendiile zilnice.
O cunoscătoare de Smiley! 😋 Am auzit oare de localitatea unde rezidențiezi, sau e secret? Păr deranjat nu am, îl țin din scurt… pe cap. Groaznică senzația de incendiu necontrolat, am mai trecut prin zone afectate după 2 săptămâni și mirosul era tare puternic, darămite să fii acolo în vipie.
Momentan avem “baza” în Salonic și ne învârtim prin împrejurimi (acum suntem în Nea Plagia, la o băiță). Peste câteva zile o luăm spre Ikaria, o insuliță “blue zone” unde sper să descopăr secretul nemuririi! 😀
În Nea Plagia mi-am uitat slipii la uscat acum 2 ani, nu i-am mai găsit. Nea Olaian să trăiască, că nu au costat o avere. Dacă vă place Ikaria, poate faci o postare la Edel cu recomandări de cazare și mâncare, pentru că mi-ar plăcea să ajung. 😍
De la Job, de unde mă aflu ca o sclava pentru bani, de trăit! 😁
Adică, în Maria Enzersdorf -Sudstadt Österreich
Super că ești pe acolo, dar nu e prea super că muncești duminica…
De acasă (deocamdată), din Vijfhuizen – nu vă speriați, nu mi s-a scrântit limba când am citit și nici degetele când am scris: mai simplu, localitatea se numește 5 case. Olanda. Aproape de Haarlem.
Va trebui să învăț și eu câteva cuvinte, că băiatul va studia prin apropiere de Mechelen, unde se vorbește flamanda… Dar sunt bun la limbi, deci cred că mă voi descurca cu pronunția. 👌
De acasă.
Profit că lumea e plecată și mă bucur de București.
Enjoy Bucharest, then!
De acasă, așteptând neamuri de gradul I la un grătar. În cele câteva ocazii în care ne vedem e doar în spațiu închis. Am zis că ar fi momentul și de altceva. 😁
Poate ne faci în ciudă cu o poză la preparate. Știi tu, cu imgur. Dacă ai chef și faci mare chef, desigur.
De acasa.
Kroane, scuze ca te abordez asa abrupt, ce ar fi de facut, vazut, vizitat intr-o single day la Brasov? Danke!
Eu
Acum la modul serios, poate fi ales un tur de oraș cum organizează soră-mea. Se poate urca pe Tâmpa cu telecabina, e deschis muzeul din bastionul țesătorilor sau cel al civilizației urbane. Depinde de interesele vizitatorilor.
Scuze, am uitat sa precizez, e vorba de fiica-mea si e solo. Muzeele par interesante, o sa-i spun. Nu e sigur ca va merge la Brasov, depinde de câte gaseste de facut in Bucuresti, dar eu pun intrebari de acuma, sa am temele facute, in caz ca.
👌
Io mi-s acasă, un sat la o oră de condus sudOslo, între douâ lacuri unde se și pescuiește, dar de ce atâta chin? Apă are 20,cât și atmosfera. Cam înnorat, dar e bine, am să pornesc un grătar pe la ora 17,berea e la rece, facem planuri pentru o nouă zi de muncă.
Am prostul obicei să mai lucrez și în weekend, dar au fost câteva zile intense care m-au cam făcut să adorm la volan și am luat piciorul de pe accelerație.
A venit toamna și la voi, aici cad frunzele?
Cad frunze, dar poate mai mult de secetă și caniculă ziua. Am observat după 2 săptămâni că a scăzut teribil de mult debitul pârâului, dacă continuă așa în septembrie, va fi crunt. Dacă nu îți place pescuitul pe lac, apăi nici mie. Ar fi interesant să povestești cândva cum ai ajuns acolo și te-ai stabilit. Cel puțin mie mi-ar plăcea să aud povestea ta de succes. Grătar plăcut și o săptămână ușoară!
Hai să mă încadrez în temă. Am pescuit de la supermarket niște creveți și i-am executat greek style, saganaki. I-am învecinat pe masă cu niște kolokitokeftedes. Să n-o las pe Anduța să se “chinuie” neînțeleasă.
Desertul din altă poveste, dar unul din preferate. Pasteis de Nata.
Îmi plouă în gură! Tu chiar trebuie să ai cârciuma ta! Dacă nu sunt prea îndrăzneț, afinitatea ta pentru Grecia e moștenită sau ai ajuns să o iubești prin concedii?
Fostul avea rude grecești. Din fericire, am rămas prieteni (cu rudele, nu cu fostul).
Prin ei am ajuns să lucrez cu greci și să simt spiritul Greciei. Concediile în Grecia le-am început după ce m-am despărțit de fostul.
Am înțeles. Mulțumesc pentru explicații!