Pisica igienică
Vă spun, la mine în casă sălăsluiește o entitate.. ceva de speriat. Nu e fantoma Crăciunului, nu e poltergeist, pentru că provoacă doar râsete. Ori de câte ori intru în baie pentru treaba aia mare și necurată, shit happens. This shit:
Mămiki și tătici de pisici, cine m-a pus să mă joc cu ea așa când era doar pui? Acum vine de fiecare dată la ușă și nu mă lasă să mă desfășor excrementalicește până nu îi strecor măcar o pătrățică de hârtie igienică, pe care, de multe ori, o face ferfeniță, de nu se mai poate folosi nici să șterg… pe jos.
Nu mai am pisică în casă de vreo 35 ani, dar îmi amintesc cu plăcere distracția pe care o provocau. Îmi și desenasem mâțele. Din păcate nu mai găsesc desenele alea în casa de la Ploiești.
Distrugere și distracție. Sufletul meu nu ar mai fi niciodată întreg fără o astfel de pisică în casă, regret doar că nu am luat-o mult mai repede, cu vreo 15 ani mai repede.