Sincer, când am lansat apelul acesta la carte, am crezut din start, precum Toma, că mi se va da cu flit/ignore/seen. Și aproape că așa a fost. Să fim serioși, nici eu n-aș da bani unui anonim care se ascunde în spatele unei fețe rânjitoare și care se autointitulează „cârnat” maturat în untura proprie. Poate că nici nu locuiește în Brașov (în ciuda numerelor de înmatriculare din parcare, pot să confirm: încă locuiesc în Brașov, dar jinduiesc ca măcar 6 luni pe an să trăiesc ca un boier canariot).

Cert este acum că am avut un vis și s-a îndeplinit. Cineva din public de mine s-a milostivit. Din mulțimea de oameni iubitori de carte, cineva s-a gândit să împartă. Diana Bonteanu este numele ei, iar afacerea de suflet a acesteia este Editura Restart. De ce să mint? Nu știam de această editură, dar este o pietricică (din orașul de sub Pietricica) în pavajul de intenții bune spre Raiul cititorilor de cărți în format clasic/hard copy. Și, chiar dacă nu a publicat până acum cărți pentru copii de vârstă școlară, Diana s-a dus ea la o librărie, din timpul ei de mamă de elevă iubitoare de pizza :), timp împărțit între lansări de carte și festivaluri culturale, și a făcut tot posibilul să îmi trimită câteva cărți pentru premianții clasei a V-a, păstorite cu fermitate blajină de către diriginte, nimeni alta decât soția mea. Dedicată care e ea, cum o cheamă, însă, nu veți afla. Și nici chipuri de copii dolofani citind din cărți nu veți vedea, pentru că vor fi ascunse în spatele cărților deschise. Cărțile acestea:

Și, ca să știți: eu n-am cerut și nu voi cere vreodată cuiva bani. In fact, nu țin minte să fi cerut cuiva bani cu împrumut. Poate doar în vis și am uitat. Dacă n-am avut la mine bani, nu mi-a trebuit sau nu mi-a fost foame. Eu am cerut sprijin sub formă de vouchere/cupoane pentru a face rost de cărți pentru câțiva elevi, știută sau neștiută fiind situația din școlile românești, unde fondul de premiere cade mai mereu în sarcina fiscală a dirigintelui. La fel ca organizarea săptămânilor de școală verde sau altfel, tot el trebuie să se descurce cumva, pe banii lui. Noroc cu părinții săritori și înțelegători, care nu comentează (mereu), atunci când (iar) trebuie să dăm bani (pentru că știm și noi cum e).

Și atunci am zis: stop! Sistemul are nevoie de un restart. Dar, dacă nu țin în mâini frâiele necesare pentru a o lua în direcția bună, măcar să încerc să ocolesc gropile săpate de ministerul așa-zisei educații în calea spre cunoaștere nețărmuită. Să zicem că o groapă am încălecat-o din șa, și v-am spus povestea așa cum s-a scris, fără adăugiri sau editări. Mulțu-mulțu încă o dată, Diana Bonteanu!

La final vă las cu un scurt video cu unboxingul relevant, cât să nu vă plictisesc și mai tare, precum și cu îndemnul meu de ateu cu pofte carnale (burgeri, coaste, paste) de nestăvilit: haideți la citit, nu la spovedit!