Würzburg pe fugă
Dacă scurta vizită în Passau v-a convins că Dunărea la confluență merită o vizită, atunci poate includeți în planuri și orașul viticol Würzburg, din landul Franconia Inferioară, aflat nu departe de Frankfurt pe Main. Ultima dată când am verificat, wizzair zbura de la Brașov la Nürnberg, deci nici varianta unui avion plus tren/mașină închiriată nu sună neapărat rău pentru câteva zile. Totuși, vinurile alea sunt cam incompatibile cu șofatul.
I can only imagine că studenții din această localitate universitară nu pot decât să se bucure: oriunde te uiți în jur, vezi numai dealuri din care ies vinuri de diferite soiuri, cum ar fi Silvaner, Riesling sau Pinot.

Cum eu vin dezalcoolizat nu beau și eram șofer conștiincios, nu vă pot spune cât de licoroase sunt. „Medicii” din fundația spitalicească de mai jos vă pot prescrie mai multe în acest consens, sunt specialiști în unul dintre cele mai mari domenii viticole din Germania.

Dar vă pot spune că au și würzburghezii (no wonder, Stevie) cârnăciori în chiflă, care trebuie neapărat încercați: se vând la numeroase chioșcuri din piață numită original Marktplatz: cu sau fără muștar, la 3,5 euro bucata le faci și localnicilor un dar.

Dacă, totuși, citiți și alte lucruri în afară de etichetele de pe sticlele de vin, vă recomand să veniți la librăria Falkenhaus. Măcar pentru o poză.

Eu, nemulțumit integral în întregimea intestinală după micul kronwurștilă în pâine, am completat micul-dejun cu o combinație fatală: prăjitură nemțească cu brânză și vișine plus cafea în stil italian, la cafeneaua Café Kiess. Interesant este că îți comanzi prăjitura de la casă, dar băutura și prăjitura îți sunt aduse la masă. În orice caz, recomand să încercați.


De asemenea, dacă timpul vă permite, nu ratați magazinul cu specific asiatic Go Asia. Am plecat de acolo cu o desagă plină de sosuri, tăiței și băuturi. Abia m-am putut decide ce să iau, pentru că e tare bine aprovizionat.

V-am făcut curioși? Stați pe aici, o să vedeți ce voi găti cu toate aceste ingrediente, în valoare de 43 de euro (am luat și o plasă cu 3 euro, ca să pot căra produsele până la parcarea Congress, aflată fix lângă hotelul Maritim). Acum am stoc în depozit pentru luni bune, în ciuda gurilor rele. Sake-ul e made in Kyoto, știu un socru care îl va bea în chiote.

Revine dieta japoneza in prim plan?
Nu pot nici confirma, nici nega.
Sticla aia de Kikkoman e o comoară!
Găsisem la Selgros acum vreo 20 ani. Și pentru că fii-mea era la dietă asiatică, inventam zilnic câte o rețetă pe care o desăvârșeam cu Kikkoman.
E marca mea favorită de sos de soia.
Cred că aveam vreo 5 ani când ne-a adus un prieten de-al tatei, o sticluță de Kikkoman. Puneam doar o picătură sau două pe vreo mâncare ca să avem cât mai mult timp. Sticluța cred că încă mai există în casa de la Ploiești. Reprezenta lumea, libertatea de a alege și de a cumpăra de oriunde, orice îți dorești.
Eu țin minte foarte bine pâinea albă și pufoasă adusă de tata din Ungaria la începutul anilor ’90. Obișnuit cu pâinea neagră și tare, simțeam că mănânc burete. Interesant cum, acum, lumea se întoarce la pâinea neagră de bunăvoie.
Magazinele cu specific asiatic sunt o enigmă în sine, conținând atâtea ingrediente nrfamiliare nouă. Am luat și țepe crezând ca unele chestii folosesc în alt scop. De aceea stau și ma chinui cu telefonul și AI înainte de achiziție,pentru că mi-e lene să le returnez.
Se pot returna produse alimentare nedesigilate? Asta parcă nu mi s-ar părea tocmai în regulă… Din fericire, multe produse aveau etichetă în limba germană/engleză, dar, oricum, nu m-am băgat la soiuri de ciuperci necunoscute. La ce combinații de gusturi am eu, nu pot lua țeapă, doar mănânc cu mai puțină poftă…