Oameni suntem, lichide bem
Fiți sinceri: când vă trec de urgență nevoile fluvionare și nu există toalete publice, benzinării sau alte clădiri dotate cu WC cu sau fără plată, cum vă eliberați de presiune?
A. În prima parcare întâlnită
B. Pe marginea drumului, după un copac
C. Într-un lan de porumb/Într-o pădure/Ferit de ochii lumii
D. Oriunde. When you gotta go, you gotta go. Poa’ să fie și zidul Ambasadei SUA. Mă *iș cu jet pe ea de jenă civiizată
D. Niciuna dintre cele de sus, pentru că am vezică solidă.
O să vă zic și eu varianta pe care o prefer, nu înainte de a vă povesti pe scurt cum, pe când aveam mult mai puțini ani, când plecam la drum cu mașina, de emoție și consum prea mare de lichide, eu primeam mereu un borcan de 800 ml, cu capac, pentru picăturile de șușu care nu rezistau în beșica udului ore întregi. Nu de alta, dar se săturase tata să tot oprească mașina pentru 2 stropi de pipi, iar eu să mă rog de el din 30 în 30 de minute să oprească pentru că nu mă mai pot ține. „Fă pe tine” nu era o opțiune viabilă, cu doi frați mai mari pe bancheta din spate.
De fapt, cred că „problema” mea mi se trage de la grădiniță, când nu voiam să dorm la prânz cele 2 ore obligatorii și mă învățasem să mă cer la baie atât de des, până când educatoarea m-a ascultat cu urechea lipită de ușa băii, ca să afle dacă chiar am o nevoie fiziologică reală. Așa a aflat și tata că făceam doar o picătură, cât să nu fiu acuzat că nu fac deloc. Mai știi? Poate așa mi s-a antrenat vezica, pentru că și acum eu nu pot conduce la volan, dacă vintrele mele sunt sub presiune. Dacă sunt pasager, n-am nicio treabă. Mică sau mare.
Nu îndrăznesc să aduc vorba despre trebușoare mai maronii, când situația devine căcănie. De fapt, știți ce? Aici suntem între prieteni adulți, care și-au oferit consimțământul în clipa în care au dat clic pe mailul primit zilnic. Cum, nu v-ați abonat încă? Păi ce mai așteptați? Să introduc articole premium cu taxă? Nu trebuie să îmi spuneți de două ori. Oi fi eu educat în Școala Ardeleană, dar nu știu multe. Na, că vă zic.
Toți din familia mea țin minte, inclusiv copiii mei, prin viu grai via bunici, când tata a trebuit să oprească de urgență pe marginea unui drum european aglomerat, pentru că aveam de făcut numărul 2, și eu, cu rola de hârtie igienică (nelipsită din bagaje) în mână, m-am ascuns după un copac gros cât un picior de om și mi-am făcut treaba, cu spatele la drum, pe principiul: dacă tu nu îi vezi, nici ei nu te văd pe tine. Noroc că nu existau telefoane sau camere foto inteligente, că operațiunea mea igienică ar fi devenit virală. Dar existau claxoane, care, însă, nu m-au deranjat. Aveam o misiune de dus la îndeplinire și un diavol puturos de exorcizat.
Deci căcam așa stă situația în momentul de față. Plajele publice se exclud din discuție, acolo ar fi prea multe de zis, și vara e lungă. Așadar aștept răspunsurile voastre cât mai degrabă, că e urgent. 🤣
Eu nu beau nimic dacă am drumuri de făcut. Ultimul lucru pe care îl fac înainte să ies din casă este să mă duc la baie și apoi mai beau ceva doar când știu că am unde să mă vărs. Despre altceva nici nu poate fi vorba. Reziduurile solide se păstrează până în locurile în care pot sta relaxată.
O singură dată mi s-a întâmplat pe A3, iarna, când făcusem o cistită și a fost nevoie să caut un loc. Am reușit să ies pe dreapta, pe ciotul de drum de legătură care era în lucru. Am deschis ambele uși și am făcut între ele. Oribilă experiență!
Parcă ești nevasta mea, și ea merge la baie înainte să iasă pe ușă din casă, indiferent de destinație.
Probabil esti poligam fara s-o stii, ca si eu sunt la fel. Pipiul inainte de plecare e sfânt! Respect traditia, invatata de la maica-mea.
Într-o altă viață…
In principiu al doilea D. Cam de când simt ca ar cam trebui, mai rezist cam o oră.
Dar întotdeauna când pornesc la drum, înainte să ies din casă/cazare mai fac o ultimă așezare pe tron, fie și pentru 2 picături.
Oricum unele toalete publice arată în asemenea hal de preferi lanul cu porumb. Vineri am trecut prin Târgu Jiu și am zis hai să facem o pauză scurtă de dezmorțire. Am găsit loc de parcare la 500 de m de intrarea în parcul cu operele lui Brâncuși. Fericire mare pe noi când am zărit și toaleta publică. Mna aia e din categoria mai bine în boscheți. Cum naiba să ai în 2026 asemenea hal de toaletă? În parcul municipal, unde ai operele lui Brâncuși!
Cred că știu care e. Tot în parcul respectiv era o terasă umbroasă când am fost noi acum 4 ani, am preferat să bem o cafea și să mergem la toaleta localului, decât în cea publică, unde chiar și eu am refuzat să intru. Încet-încet observ un pattern la doamne: picătura chinezească 😁.
Urăsc picătură chinezească. Nevastă-mea se așează înainte de a pleca din casă, apoi descuie ușa și mai merge odată, apoi descuie ușa ca să verifice dacă a oprit sursele de foc. După un ceas de la ora de plecare planificată se invârte roata.
Despre mine e mai simplu, am o combinație dintre variantele de mai sus care depinde de mulți factori. În genere mi-e silă să deranjez pe alții pentru a merge la toatetă în avion, cum nu îmi place nici senzația de a sta cocoșat cu capul în tavanul ăla în timp ce avionul se mișcă. Trenurile românești vechisunt o senzație aparte chiar dacă vorbești de #1, nu mai zic dacă trebuie să dai #2, nucleara între traverse, stand in echilibru p marginile colacului, legănat fiind de infrastructura lui Grindeanu.
Pe auto merg oriunde nu fac pe mine precum câinele ăla care nu a găsit un copac la care să ridice piciorul. Am înțeles că sunt țări care au niște pisoare precum niște stâlpi de felinar pe stradă. Poate ne confirmă @Ana-lederlana dacă au așa ceva pe acolo.
La muncă am câteodată ocazia să nu fie clientul plecat in vacanță iar lucrarea mea e pe afară. Cam plec din casă după ce am eliberat stresul #2 și nu mai am treaba până a doua zi, daaaaar ne poate ivi câte o cufureală accidentală din motive de alimentație ciudată și pentru asta am o găleată de 10 litri golită de vopsea pe care o am în VWCaddy,masină care poate fi folosită drept cabină wc dacă locul nu prezintă niciun loc (curat, de arat și semănat). Apoi găleată se umple cu apă și se vidanjează pe câmp. Evident are capac și toilet handling se poate executa unde situația permite. Am trăit situații catastrofice după mulți litri de zaibăr cu covrigi+șorici, când trebuia să cobor în gara Chitila, cu multe bagaje, pentru a schimba personalul spre Ploiești. Am rezistat eroic până a trebuit să sar gardul ca să merg în tufiș. Am pierdut bătălia! Dacă nu știți cât durează călătoria de la Chitila pana la Ploiești Vest cu personalul va spun eu: o eternitate. Mi-a fost o rușine de moarte despre mirosul din pantalonii mei. E o metodă sigură să fii singur în compartiment.
Treaba e că eu sunt băutor înrăit, pasionat și antrenat de bere. Și pentru asta trebuie să am mereu grijă când ma duc prima dată, odată cep fiind dat la vezică nu mai pot aștepta. Drept urmare nu pot bea bere înainte de a intra la teatru/cinema.
Prima sticlă pe care am folosit-o a fost într-o mașină de luptă blindată undeva unde ieșirea la pipi echivala cu ultimul drum la pipi, drept urmare prețurile cu gât larg de Gatorade ne salvau. Colegele aveau un dispozitiv ca o pâlnie cu furtunaș care ducea in sticlă lichidul, ele neavând șlang din fabrică.
Mai am întâmplări despre subiect pentru că e un is or variat funcție de continent și de cultură organizațională in care te afli.
Aștept subiectul despre bășini in spațiul eventual public😂
Poate voi scrie și despre asta, who knows?
Daca eu sunt Ana-Iederlana, confirm. Avem astfel de pisoare, in special in Amsterdam in zonele suprapopulate cu turisti, dar si cand se intampla ceva festivaluri sau concerte pe strazi, in orasele mari.
Dupa confirmare, cred ca am o singura poveste, de pe la 1800-1900 si ceva, cand practic am facut pe mine de ras. Adica am ras pana m-a invins vezica. Care nu era neaparat plina, dar, probabil rasul a deblocat muschii aia care stavileau ceva lichid acumulat in interior.
De ce am ras? Nu mai tin minte. Si nici nu e important.
Cam asta ar fi pentru azi.
Scuzati ca nu am diacritice. :0
Scuze acceptate. Dar de la ce vine „lederlana”? Am văzut și în Basel pisoare „open-space”.
Habar n-am, va trebui sa ne spuna @OldJohn :)))
cred ca a vrut sa spune „Nederlana”, dar se poate sa ma insel (as in Nederlands, cum se spune pe la mine prin sat)
Mai degrabă de la Nederlana și a scris greșit. Legat de râs, am pățit să scap ceva picături, dar de la strănut și tuse, în pandemie. 😬
Nederlana am scris, dar pe telefonul meu scrisul se piteste după marginile casetei de text și nu mai văd cum își face de cap corectorul ăsta enervant. Dar ai intuit bine!
@OldJohn Ai scris cât un articol, așa că acum am recitit, ca să nu îmi „scape” ceva. Cu prima ocazie când ai timp și chef, mai scrie, rog-te, pe acest subiect, și îți fac postare. Dacă vrei, ți-o și traduc în engleză, să te citească și alții, pe plan internațional. Și, cu dedicație pentru tine, ceva ce a intrat în timp record, la ceas de seară caniculară. https://imgur.com/a/5d90CLu
In perioada „inca-suntem-ori-ba-in-covid”, adica in februarie 2021, am plecat in Normandia, sa vedem plajele pe care-au debarcat americanii in 44. Am luat-o si pe soacra-mea, sa se aeriseasca si ea. Ei bine, a fost…sportiv. Pentru ca restaurantele erau inchise. Si muzeele. Si, deci, nema toalete. Noroc ca erau dechise supermarché-urile si gaseam acolo unde sa ne usuram.
Mai am o amintire, de acum 15 ani. Mersesem s-o luam pe maica-mea de la aeroport si am zis sa facem un ocol pe Champs Elysées, ca era sâmbata inainte de Craciun. Doamne, ce idee nefericita! Tot Parisul si periferia faceau acelasi lucru, se imbulzeau pe bulevardul ala. In viata mea n-am vazut inghesuiala mai mare. In 2 ore de-abia facusem jumatate. I-am zis lui barbatu-meu sa faca dreapta si sa iesim naibii de-acolo. Pe toti incepuse sa ne treaca piseala. A mai durat o ora, timp in care stringeam picioarele cu disperare. Nu ca faceam pe mine, ci ca eram sigura ca o sa ne acrosam cu vreo alta masina, de preferinta mult mai bengoasa decât amarâta noastra. Pâna la urma, noapte fiind, a reusit sa se opeasca in fata unui bloc, evident din cartierele frumoase, ce conteaza, Jean boxeaza. S-au usurat cu totii, cu exceptia mea, ca fusesem atât de stresata incât imi pierise cu totul orice necesitate fiziologica. A mai durat 100 km pâna mi-am regasit toaleta mea de-acasa.
Am avut un prieten care, după 4 ore de Stau pe autostradă, s-a blocat urologic și a necesitat cateter (inserat fără anestezie), ca să nu-i cedeze rinichii.
E deja mâine când scriu, am pățit ieri o chestie de am rămas fără grai și nu numai eu ci alți câțiva oameni de lângă mine, un „domn” a uri*at lângă noi (2m așea, că altfel era „pe noi”) cu toate că la alți 2/3m erau două toalete ecologice d’alea șmechere cu autocurățare/dezinfectare. Român veritabil, n-a avut nicio jenă sau tresărire de ceva când ne-a observat.
O poză făcea cât o mie de lei amendă 🙄
N-am putut, iar însoțitorii bărbați erau mai șocați decât noi 🤭 după o perioadă în Snowdonia unde te trezeai cu voluntari care te intrebau dacă ai ceva gunoi 🤦
Mda. Măcar zăpadă era în parcul cela, pentru spălat pe mâini? 😊