Aveți 5 minute să vorbim despre herpes?
Toată viața am suferit de herpes oral, în forme mai mult sau mai puțin grave, mai des sau mai rar. În copilărie, pe când regina Maria era doar în cărțile de istorie, singurul remediu aplicabil în mediul meu social și intelectual era, culmea, nu Aciclovirul sau alt unguent topic, ci pasta de dinți. Care mai mult rău făcea, pentru că ardea zona și întârzia vindecarea. Ai mei presupuneau că motivul e igiena deficitară sau mâncarea grasă, tradițional ardelenească, dar doar eu și cu mama o pățeam des și făceam forme întinse pe ambele buze, uneori câte 5-6 vezicule conectate. Cine nu a avut niciodată nu cunoaște senzația aia când te trezești dimineața binedispus, pregătit pentru o nouă zi de vacanță de vară, cu cocoțat în corcoduș/dud/whatever kind of tree, ca să descoperi cu limba sau pe pipăite că cea mai mare temere se adeverește: iar o să îți iasă un herpes și buza o să înceapă să te mănânce și să pulseze dureros.
Dacă ai noroc, doar o buză e afectată. Dacă, în schimb, te cheamă neoficial Kronwurst, atunci sunt șanse maxime ca veziculele să se întindă și pe pielea din jur. În tinerețe am apelat la tinctura de propolis și aplicam soluția cu pensulica de zeci de ori pe zi, în speranța că sistemul imunitar va usca mai repede bubele umflate și dureroase, în special cele formate la colțul gurii, în curs de vindecare. Nu se prea întâmpla asta, iar apoi, virusul heretic, pentru că, de fapt, el e parșivul care își bate joc de buzele oamenilor o viață întreagă, așteptând cuminte între episoade ca să iasă tot mereu la suprafață, reapărea cu aceeași secvență de pași. Exact cum descrie Regina Maria la ea pe „blog”:
zona devine eritematoasă (roșie) si pruriginoasă (apar mâncărimi);
apare senzația de durere;
vezicula prinde contur;
vezicula este plină cu lichid;
vezicula începe să elimine lichidul;
apar leziuni cutanate în locul veziculei, după eliminarea lichidului;
leziunile sunt acoperite de cruste;
apare vindecarea (în aproximativ o săptămână).
La mine și la mama, pentru că semănăm foarte mult și am moștenit cam toate hibele, nu doar inteligența emoțională și talentul pentru limbi străine, durează două săptămâni, ca să dispară complet. Timp în care pot apărea alte vezicule, în colțul opus, pentru că de ce nu?
Și da, ați ghicit: e ultima zi de concediu și eu m-am trezit mai devreme, ca să fac băgăjelul și să umplu stomăcelul, și mi-a ieșit un herpes mic cât ghiocelul de cultură. Suficient cât să mă enerveze. Dacă e să dau crezare internetului, singura cauză, de data aceasta, ar fi expunerea la soare și deshidratarea excesivă, în ciuda sticlelor de apă Peroni sau altă marcă italiană, îngurgitate cu regularitate pe șoseaua gâtului.
Vă rog să mă faceți să mă simt mai bine, știind că nu sunt singurul care o pățește și care este nevoit să își înece amarul într-un desert cu cremă de fistic sau de lămâie, cum sunt cele de mai jos.
Nu sunt cea mai potrivită să te susțină de pe aceeași parte a baricadei în lupta cu herpesul. Dar te susțin în dovedirea dulciurilor!
Spune-mi măcar că faci urticarie sau că îți ies blânde când mănânci ceva „special”…
Nu pot să te mint. Am făcut urticarie o dată, când eram mică.
Ca și Anouk, nu am asemenea probleme 🤷 csf ncsf, așa m-a înzestrat natura. De Aciclovir știam și eu, exu’ avea problema asta și îmi amintesc că mai lua și ceva pastiluțe dar nu mai știu cum se numeau, avea o problemă de imunitate. Țin pumnii să treacă repede, dulciurile alea merită savurate pe îndelete 🤭 hate u, just a little bit.
Pasticiotto se numesc bărcuțele, iar cele pufoase, sânii măicuței. Tette delle monache. O grozăvie, pentru un bărbat. 😬😋
Nu am avut niciodată herpes. Foooarte rar câte o aftă. Dar un desert din ăla ar merge. Tettele alea chiar arată interesant. 😁
Îmi pare rău că nu am apucat să pozez interiorul, dar pandișpanul e foarte, foarte pufos. Ești norocoasă să nu fi avut herpes oral niciodată, este enervant în special în primele și în ultimele zile.
Bre, toată lumea avea herpes la bot. Numa eu aveam in palmă , undeva aproape de degetul mic și mijlociu, palma stingă. Eu femeie, nu te gândi la prostii. Odată un medic mi-a spus că se activează la stres. Și eram mai mereu stresată. Ce să vezi, după 55 de ani, cînd am învățat să gestionez stresul. Nici herpesul nu s a mai activat 🙃😘
Deci ăla era herpes… palmar? Never heard of it. La mine a apărut mai rar după ce am început să îmbătrânesc… pe la 30 de ani.
Eu n-aveam asta, dar cand o ardeam prin tari straine, prin stres, schimbare de fus orar, prin mancare proasta… o cam pateam. Acum, de cand stiu de problema incerc sa ma hidratez la maxim si il iau de la inceput. In Berlin, cand am fost ultima data, aproape l-am evitat. In Londra abia la intoarcere s-a manifestat un pic, dar ma hidratez la maxim si… am scos acidul. Cand bag cate un Cola, cate o mizerie… am toate sansele s-o patesc.
M-am tot gândit că și mâncarea poate declanșa, dar dacă specialiștii spun că îl avem, e contagios și eu nu sunt deloc stresat acum, chiar am avut un concediu relaxant, deși Italia e o țară latină și agitată din naștere. Dacă eu nu m-am hidratat și emoliat, apăi nu știu cine… Am băut multă apă (și ceva beri).
In Italia faceam mereu in a 2 a zi si abia pe la final trecea. Mai ales cand era cate o briza de ceva.
Nu ești singurul 🙂
Am ajuns ieri la Rockstadt și de dimineață simțeam ceva pe buza de jos mai pe interior și speram să fie o afta. Dar de unde 😂
Din experiența mea, dacă îl atac din pripă cu aciclovir nu se agravează.
Așa că azi dimineața m-am dus la farmacia din comuna unde stau și am luat unguentul, am inceput și cred că sunt bine. Nu va fi grav.
Eu cred că stresul convinge sistemul imunitar că e mai slab decât pare și așa iese virusul ăla la suprafață.
Nu știu ce stres am avut eu, că mergeam la concert, dar mai știi.
Mai am 3 zile de festival și tot azi dimineață am rezolvat vacanta din Puglia din octombrie. Îți calc pe urme 🙂
A fost cald și eu calc greu, dar sper că nu am lăsat urme. 😬 Dacă ai întrebări și crezi că îți pot fi de ajutor, nu ezita să îmi spui. Ghimbav rocks these days, I hear.
Rockstadt rules indeed 🤘
Râie am avut, herpes NU😬
Parcă prefer herpesul, râia sună rău și pentru o oaie, darămite pentru om.