Mă trezește în zori de zi,
O aromă și voi ști,
Că voi avea o zi superbă,
Numai Tchibo poate fi.

Sună perfect, idilic și chiar iconic (adică emblematic, în limba bătrână). Doar că, de data asta, nu a fost să fie. M-am trezit din senin, deși nu se luminase și afară era încă întuneric. Ceasul care îmi indica de obicei ora exactă cu un afișaj digital roșu toreador era mort. Pentru o secundă, inima mi-a ratat o bătaie, dar nu mi-a sunat ceasul, pentru că, aparent, rămăsese fără curent. Mă duc ață la panoul de siguranțe, ca un senator oprit de poliție pentru șofat în stare de imunitate.

Siguranța responsabilă pentru o jumătate de apartament era căzută, noroc că o mai ținea geamul fumuriu. M-am șters de mâinile transpirate și am comutat-o: buf! Cu un pocnet surd, siguranța s-a declanșat iar, dar n-am apucat să îmi dau seama de unde provenea zgomotul. Fum nu se vedea, miros de ars nu simțeam, era nici ora 05:00 și eu eram un om cu o urgență. De fapt, cu două, că mă cam scăpa și urgența mare.

Pe tron, am stat și am cugetat. Era clar că jumătatea mea de apartament, conform actelor, nu avea curent la prize. Cealaltă parte se lăfăia binemersi în zumzet de frigider. Espresorul meu drag era negru de supărare și mă privea cu butoanele stinse, iar eu eram plin de draci. Mă rog, tocmai mai golisem din ei. Ca orice meseriaș școlit pe băncile vieții, în liniștea dimineții, m-am dus iar la siguranțe și am încercat să depistez cu auzul meu mult prea fin unde e buba, așa că am acționat iar siguranța. Buf instant și victorie! Mi-am dat seama că una dintre cele două prize din bucătărie era pusă pe bubuială. Hai, cârnate, scoate lampa frontală și șurubelnița cu mâner izolat, că ziua e tânără, cugetul la fel.

Cam așa arăta în interiorul prizei:

Cei cu ochelari sau lentile de contact agere pot vedea că gheruța metalică are încă o mică urmă de izolație roșie de la firul cu care făcuse contact. Din experiența mea de Jack of all trades, am dedus că meseriașul care îmi lucrase aicea a vrut să îmi dea motiv să-l mai chem, altfel nu-mi explic, pentru că părea că montase priza cu firul roșu prins în gheară. N-a durat decât 15 ani de când i-am dat o tonă de bani, după o lungă negociere la jumătatea lucrării, când m-a amenințat că dacă nu-i dau dublu, își ia sculele și pleacă. Noroc că îl găsisem pe holurile companiei Electrica S.A., unde își oferea cu nonșalanță serviciile în timpul programului de lucru. Deci știam și cum îl cheamă, și unde să-l reclam pentru munca la negru și fraierul îmi dăduse cartea lui de vizită, cu adresă cu tot. Am avut as în mânecă la negociere, ca să zic așa, dar uite că mi-a copt-o. Sârma.

În tot timpul ăsta, forțele oculte au lucrat și m-au conjurat. Să fi folosit prea mult mixerul și prin bagă-l, scoate-l, bagă-l, scoate-l, să se fi slăbit prinderea prizei și asta să fi grăbit pocinogul? Nu sunt de meserie, nu pot băga mâna în priză cu certitudine.

Pentru moment, eu zic că sunt safe. Am învelit bine toate firele, individual, în strat decent de izolirband și am montat priza la loc, cu grijă și am iar curent pe partea somnoroasă a casei, fără alte surprize neplăcute. Totuși, la următoarea revizie electrică neplanificată, n-ar strica să rog specialistul să vadă care mai e statusul ei. Dacă nu face unul dintre noi poc între timp.