La cererea publicului din comentariile de aici, am promis că vă spun cum a reușit studentul român să înfrângă, prin vizite repetate și așteptări enervante, sistemul birocratic din „enclava” olandeză în care l-am aterizat. Dacă nu scriu acum, parcă văd că mă iau cu altele și ajung să postez despre asta peste câțiva ani, așa că mai trageți-mă și voi de mânecă, aici este blogul nostru, nu doar al meu, eu vă pun la dispoziție spațiu gratuit pentru gândurile și trăirile mele, dar, dacă simțiți la fel în cuget, sunteți liberi să vă exprimați și să manifestați. Aici ajung numai oameni maturi și civilizați, ceea ce e mare lucru, nu ca prin fața Arestului Central, unde duios Kremlinela tot trece.

Prea multe n-ar fi ele de spus. Merită menționat, dacă n-am făcut-o deja, că juniorul a reușit să deschidă după plecarea noastră un cont bancar la KBC de unul singur, online, specificând pur și simplu adresa căminului și încărcând o poză cu buletinul de România, apoi, după ce a ajuns prin poștă plicul cu codul PIN, s-a dus cu programare în filiala emitentă și a ridicat cardul bancar, pe care oricum nu-l folosește fizic. Pentru a majora limita de transfer setată automat la 500 de euro (avea de plătit partea variabilă a taxelor de studii, circa 900 de euro), a trebuit să meargă iar în filială, cu o nouă programare, de unde a cerut un card reader menit realizării acestei operațiuni. Bineînțeles că a venit întâi prin poștă un plic cu coduri PIN și PUK, accesibile și în aplicația de mobile banking, doar că plicul n-a fost introdus de poștașul Pat cum trebuie în cutia poștală, a căzut în iarbă, unde i-au venit de hac niște melci și câțiva stropi de ploaie. Rezultatul: taxa de facultate a fost plătită tot din Revolut, apoi PIN-ul ăla a fost modificat din aplicație, cum e și normal.

În paralel, autoritățile s-au ținut de cuvânt și, într-o seară liniștită, pe la ora 20:00, când studenții abia încep să învețe cu cana de ceai în față, a venit ofițerul de poliție, un tip deosebit de amabil, însoțit direct de proprietar, până în camera închiriată, s-a convins că nu sunt desfășurate activități criminale și a transmis către funcționarii primăriei că totul este în regulă, băiatul trebuie naturalizat degrabă, stând la o adresă legit. Nici n-a cerut cardul de student sau alte detalii, doar s-a mirat că buletinul de România este în format modern, nevăzând până atunci decât cărți de identitate model antic. Peste alte câteva zile, a fost sunat și i s-a comunicat că trebuie să facă o programare peste circa 2 săptămâni, timp în care să aștepte acasă, prin poștă, codul PIN al cardului de rezidență electronic pe care urma să-l ridice.

N-au trecut decât vreo 5 zile și plicul respectiv a ajuns, de data asta în condiții uscate și cu fâșul nerupt, apoi, la data programată, studentul s-a dus la Casa Comunității, de unde a ridicat cu mândrie docomentul care i-a deschis calea spre operațiuni bancare configurabile, dar și spre site-ul companiei de telefonie Hei, pentru că a putut să încheie abonamentul dorit de la distanță, prinzând și o promoție pe viață. Așadar zilele astea, contractul de ieftinăciune cu numărul lui de România va fi închis, sper eu definitiv.

Dar, cum nu poți avea numai noroc pe pământ, acum câteva zile a avut un șoc feroviar: abonamentul ăla de transport pe care eu și el și toată familia îl credeam valabil timp de un an pe tot teritoriul UE a fost în vigoare, de fapt, doar timp de o lună. După ce m-am dat cu gheara dracului pe spate, am reușit să am eu îndoielile mele, mai ales că știu că, la naștere, nu l-am îmbăiat în Styx, ca să fie imun la naivitate. Să zică mersi că n-a pățit nimic până acum prin Bruxelles, neintrând în atenția arcașilor de buzunare. Bineînțeles că el consideră că nu a profitat destul și nu s-a dus la Paris atunci când i s-a spus (ci la Köln), iar acum suflețelul lui cam suferă ca după despărțirea de o iubită cu avere, după o ceartă iscată din nimic. Și ne sună în fiecare seară, încă teribil de supărat că n-a căscat ochii. Ca să-i mai treacă din stare, acum 2 zile i-am mai virat niște bănuți extra, cât să aibă de niște noodles olandezi și de un ceai chinezesc. Deocamdată, pare că stratagema a funcționat. O fi ajutat și potențiatorii de gust din mâncarea aia.

L.E. Ceva frumos, drept comparație birocratică.