Prieteni, deși nu cred în moși, iepurași sau alte entități dona ferentes, glanda mea, de care sufăr când e goală, s-a umplut cu mult înainte de sărbătorile de iarnă. Sau poate călcai în vreun excrement norocos, după ce mă dusei să trec la Olt și-nainte, și-napoi.

După cum știți, mi-am vârât nasul în bucătăria celor de la KFC și, în urma vizitei, dacă tot mi-au cerut indirect și benevol, așadar complet opțional, un scurt feedback, le-am transmis prin viu link articolul postat zilele trecute. Ce să vezi! Se pare că le-a plăcut la fel de mult cum îmi place mie proteina de pui dată prin făină, condimente și ulei de rapiță încins, pentru că mi-au mulțumit pentru cuvintele frumoase și mi-au spus că, în semn de mulțumire (sau așa am interpretat eu, doar lucrez în domeniu, more or much less) mă așteaptă un meniu în orice restaurant KFC din Brașov, numai să le zic care. Restaurant.

Auzind asta, juniorul, cel mai înalt fan pui prăjit pe care-l știu eu, care tocmai venise de la sala de forță ocultă, că nu se prea văd bicepși de Arnold pe brațele lui de Păsări-Lăți-Lungilă, mă roagă să accept și să-i cedez lui meniul, pentru că, chipurile, e în creștere. Sper, totuși, că nu. Inițial, i-am zis să meargă el singur să ridice mâncarea, dar gândul că va discuta cu un manager l-a făcut cam reticent. Dar, dacă mă duc eu, a promis chiar că face curat în cameră, și era cât pe ce să fiu nevoit să cumpăr niște lavabilă. Dar vă zic cu altă ocazie ce-a făcut, n-a fost nevoie să arunc nici salteaua.

Pentru că tot aveam ieri drum prin AFI, la punctul de lucru Digi, ca să închid abonamentul de România (2 euro is 2 euro) pentru hăndrălowul cel mare, am dat curs doleanței, așa că m-am prezentat și am bătut cu pumnul în tejghea, cerând să discut cu un superior. Glumesc, desigur, m-am dus mai umil ca Geoană în fața desenelor animate cu Mihaela, când a aflat că a pierdut alegerile. Știți, am fost chemat pentru un (there is no such thing as) free lunch, în urma postării mele favorabile. Managerul știa despre ce e vorba (dacă citește pe aici, îi mulțumesc și pe această cale pentru că mi-a apreciat articolul), mi-a comandat meniul în cauză cu un număr infinit pe verticală de crispy strips.

Numai bine, până când a fost pregătită rapid comanda, am mai discutat despre una-alta, am mai schimbat o vorbă, două (fără să intrăm în politică, fotbal sau economie, la care ne pricepem toți, în special când e vorba să facem economie), dar nu prea mult, că se răcea mâncarea, și oricum am mai comandat apoi ceva extra de la panou, pentru că era și miercuri, acasă mâncare nu făcusem, în afară de tarta răsturnată, mirosea deja din pungă îmbietor de iute și apetisant. Vă zic, am găsit o mulțime de pretexte să dau cu cardul. Și dus am fost.

Nu mi-a cerut nimeni să scriu nici despre asta, vreau doar să vă fac în ciudă (mai ales acolo, în Norvegia), pentru că știu că voi alegeți numai preparate sănătoase cu legume și fructe bio, dar este alegerea mea 100%, așa cum a fost și când m-a cerut soția în căsătorie și am semnat acordul de recunoaștere a vinovăției, indiferent de motiv. Cert este că s-a mâncat bine și pe săturate și parcă nu m-aș chiar supăra să am norocul ăsta băsescian măcar o dată pe săptămână, că am famelie mare, renumerație mică, după buget, coane KFăniCă!