Cât de departe?
Cât de departe să mă și țin de bucătărie, aragaz și cuptor? Nu poci, și dacă nu poci, atunci coci. Azi, o tartă cu fructe de grădină, de-alea cu gust bun, cum am pus în videoul de pe Facebook, acum câteva zile, al căror secret nu va părăsi acest server.
Și, cum fără un fel principal, burta e pustiu, lipsa de credință ortodoxă din mine și dragostea pentru vinete de sezon la cuptor cu roșii și ceapă s-au combinat într-un fusion româno-turc, care seamănă cu Imam bayildî. Fără carne: doar ceapă, usturoi, pătrunjel, roșii cuburi și condimente.
Primul pas: tigrarea vinetelor, apoi îmbălsămarea în sare timp de 30 de minute, uscarea cu un prosop de bucătărie și coacerea la cuptor 20 de minute, la 200 grade. Gâdilate pe alocuri cu vârful unui cuțit, ca să elimin riscul de implozie.
Între timp am pregătit umplutura de mai sus și, după cele 20 de minute, am vârât-o adânc prin tăietura aplicată central. În tavă am turnat un amestec de apă caldă, pastă de tomate concentrată (Sultan, ca să se potrivească cu preparatul) și 2 linguri de ulei de măsline. Nu se vede în poză, dar în același timp legănam un iatagan pe șold mai ceva ca Natalia Duminică. :).
1,5 ore la cuptor, cu folie și foc mic. Ghiaurii să facă bine să se abțină de la comentarii răutăcioase, dacă ei au mâncat preparatul original pe malul Bosforului și arăta mai bine. Eu n-am ajuns încă, aștept să plece de la conducere urmașul actual al lui Atatürk. Cadâna de lângă mine a dat din cap și din șolduri în mod aprobator, cică i-a plăcut ce a ieșit și a dus-o cu gândul la Damnoni Beach, din Creta, unde chiar am mâncat așa ceva, până am leșinat. Noroc că mi-am dat apoi cu niște apă rece din mare, pentru reveneală, și cu niște cafea, la umbră, pentru contemplare.
Imamul junior a gustat și el și a aprobat. Apoi mi-a cerut niște bani pentru un burger cinstit. I-am zis că dacă invită o fată în oraș și unde-i stau ei picioarele, îi va sta și lui capul, îi dau dublu. A refuzat categoric. Pfff, generația asta nu se mai gândește la iubire la fel de mult ca pe timpuri. Am creat niște roboți!
Voi ce ați mai pregătit zilele astea, în afară de bagaje pentru concedii? Sau ați tăiat cheltuiala asta de de listă?
Pentru melomani, las aici și linkul la piesa folosită ca fundal sonor în videoul de mai sus, pentru că mie îmi induce o stare de bine și poate are efect și asupra altora.
Eu n-am pregătit nimic, pregătește soacra, o adevărată chefă în bucătărie. Mă rog, eu pregătesc farfurii, tacâmuri, spăl vasele, din astea, de salahor. Am mâncat creveți saganaki, kolokithokeftedes (chifteluțe din dovlecei) și chifteluțe din carne cu cartofi lămâiați la cuptor, hortosoupa (supă de legume), spanakotiropita (plăcintă cu brânză și spanac), pastitzio cu sos bechamel. Ea mai face papoutsakia (papucei) care arată exact ca vinetele tale, dar sub legume pune uneori și carne tocată. Foarte bune, în ambele variante. Toate sunt preparate culinare pe care le fac și eu, nu foarte des. Mai puțin plăcinta, pe care nu o fac deloc, deși mi-e în top 3 preparate culinare preferate.
A venit în vizită, sau sunteți voi în vizită la ea? Am cam mâncat în Grecia tot ce ai menționat, exceptând supa de legume. Plus multe altele, gen midopilafo, roșii umplute cu orez și muguri de pin etc. Cea mai memorabilă plăcintă cu spanac și brânză (eticheta era doar spanakopita, fără tiro) a fost consumată în tăcere, pe o ploaie mocănească, la ora 8 dimineața, într-o pauză de șofat spre Corfu, în satul „românesc” Metsovo. Vreau să mai ajung acolo doar ca să caut patiseria respectivă, că de vorbit limba română, am înțeles că nu e voie.
Fie-mea și cu mine am venit în vizită la bunicii ei, socrii mei. E prima dată când venim doar noi două, cu mașina. Bonus la vizita foarte plăcută (de ambele părți, sper), road trip tradițional deja, k fetele. În Metsovo mie mi s-a zis că, dimpotrivă, pot vorbi liniștit limba română, că vor înțelege. :))
Văzusem un reportaj TV și intervievații se codeau să vorbească în limba română.
Eu fac papoutsakia cam la fel, dar pun și cubulețe de feta în compoziția cu roșii.
Am făcut la un moment dat la grătar și dintre toate sortimentele și kilogramele de carne preparate, cel mai mare succes l-au avut vinetele.
Azi sunt în meniu kolokithokeftedes de care zice Anduța. Am dovlecei proaspăt culeși de la reședința de vară a consortului.
Dulciuri nu fac că tocmai a fost ziua soră-mii și am mâncat destule. Cremă de zahăr ars, salată de fructe și o prățitură cu dulceață de vișine și bezea pe care noi o știm sub numele de FrauKapritzen.
Și eu am prea mulți dovlecei, îi cam consum în salată, că sunt fragezi. Mi-e poftă de niște bastonașe de dovlecei deep-fry cu sos de usturoi, dar implică prea multă prăjeală. Feta a fost presărată la final, în farfurie, dar n-am apucat să pozez.
De Damenkapritzen auzisesem, dar e cu nucă și marmeladă.
A executat nevasta niște ciorbă de legume, chiar picantă cum le place hemoroizilor, dar ne răcorim cu pepene rece la umbră pe malul lacului.
I Norvegia 34 de grade sunt criminale😬
Mor somonii pe capete… pentru hemoroizi, o baie călduță de șezut în lac, dacă e așa de cald. Relaxare plăcută și salutări coniței de la 25 de grade.