și Pavel Bartoș îți dau publicitate, apăi scrii de toate.

Azi voiam să fac pauză, ca să văd cine îmi duce dorul, dacă nu scrie puișorul, dar viața este un mister și e suficient să ies pe ușă, ca să îmi demonstreze că unele lucruri nu se întâmplă în mod întâmplător.

V-am zis de diagnosticul primit recent de la vecina arhitect și credeam că am trecut peste. Dar, deschizând cutia poștală, în ea am găsit un pliant care mă îndemna să fiu arhitectul propriei schimbări. Și nu oricum, ci cu prestigiu.

Coincidență, sau reptilienii cu sânge cald m-au targetat și vor cu orice preț (probabil nu unul mic) să mă înhațe? Nu știu, dar nu le voi oferi satisfacție. Și nici burtă prea mare nu am, sigur m-au confundat cu o gravidă de bere.

Și, dacă tot m-am pus pe scris, să vă zic și cum am început ziua. Cu o știre picantă. Bine, nu știrea e picantă, ci cabanosul, pe care m-a rugat vecinul chiriaș de la parter să i-l cumpăr, pentru că el abia se ținea pe picioare. Nu de boală, ci de la prea multă marijuana trasă în piept. Ieșise pe pervaz, la aerisit. Era ora 7 și el era matol. Eu știam de mult că de la el urcă fumurile împuțicioase pe ghena de la baie, de am fost nevoit să astup cu spumă poliuretanică toate crăpăturile vizibile, așa că cererea lui nu m-a surprins, mai ales că mi-a dat 10 lei. În mod normal, aș refuza să intru în discuții cu drogangii, dar tipul are 3 pisici simpatice, cu care mă mai joc de-a v-ați ascunselea, la geam.

Eu plecasem după creier, că ieri după-amiază nu am găsit decât o bucată uitată într-un colț, în lada frigorifică din market, și arăta ca scoasă din formol. N-am avut noroc nici de data asta, creierul meu pane va trebui să mai aștepte. Dar i-am adus gustarea dorită și i-am urat o zi froomoasă.

Apropo de lanțul de ABC-uri moderne Froo din care am luat hot-dogul (plus încă unul pentru viitorul student, ca să se obișnuiască cu un mic-dejun mic și de proastă calitate), magazinașe împrăștiate prin tot orașul, cu unul la 2 pași de mine, în Polonia sunt și mai populare, fiind prezente sub denumirea Zabka. Tot verzi, tot cu program de funcționare extins și tot cu prețuri pentru toate buzunarele.

Și, dacă tot am scris iar despre mezeluri lungi și rotunde în chifle pufoase, pline de grăsimi trans, ei bine, tot în Polonia am dat de țăranii noștri autentici:

Doar că apostolul Luca și prietenul său creator plămădesc la prețuri ceva mai mari ca la noi. Nu știu gustul, pentru că nu sunt consumator de astfel de produse, și nici prețul, dar am înțeles că la o arteră înfundată primești o tromboză gratis. Probabil nici cafeaua lor Zmeu nu e moka. Nevertheless, au succes.