Am făcut misto di mare
Și ea a făcut mișto de mine, pentru că ieri am prins-o înfuriată și cu spume la gură. Dar unde îmi sunt manierele? Am uitat să vă urez Bună dimineața la cafeluță! Și la pasticciotto! Un desert tradițional din partea locului, cu cremă de lămâie și aluat fraged.
Deși sunt foarte obosit după lupta cu valurile, pentru că pentru azi nu aveam pregătit niciun articol, m-am trezit mai devreme și, din ingrediente curățate de nisip, un mic-dejun marinăresc am pregătit.
Cozze din Taranto, misto di frutti di mare, paste și roșioare au fost eccelente pentru mai multe feluri de mâncare.
Toate astea de mai sus au ținut de foame până când am ajuns în Ceglie Messapica. Am vrut să vizitez neapărat locul în care Sophie Grigson s-a mutat tocmai din Anglia și am reușit să găsesc și manufactura de biscotti cigliese cu migdale, exact ca în episodul din emisiunea TV a acestei lady chef și autor de cărți de bucate. Pasionații de gătit sigur o cunosc. Pe ea în persoană nu am întâlnit-o, dar să fim serioși, nici ea nu ar fi vrut să aibă de-a face cu 4 fani transpirați din România, înghesuiți într-un Fiat Panda.
Am trecut printre nenumărate livezi de măslini, gropi, guri de canal și trulli și am ajuns la Ostuni, apoi am lenevit la singura plajă mai curățică și nisipoasă, întâlnită în Apulia. Pe seară, ușor rumeniți la față, am revenit în Brindisi și ne-am răcorit la un pahar de Aperol Spritz. Azi ne așteaptă Lecce, despre care am auzit numai de bine. To be continued…
Am reușit să citesc tot, vacanță plăcută!
Neața și mulțumesc! A fost publicat definitiv abia azi articolul respectiv.
Pe vremuri culegeam și eu midii și rapane și le găteam și mâncam pe plajă. Acum nu se mai găsesc nici midii, nici rapane. Și nici n-aș mai avea curaj să le culeg din Marea noastră, din cauza poluării.
Dar m-ai dus cu gândul la vremurile alea și pentru asta mulțumesc!
Bucură-te în continuare de bunătățile locului!
Sincer, n-o fi poluată la fel de mult Adriatica, dar uscatul și unele plaje sunt pline de plastice, mizerii. E nepăsare foarte mare prin sudul Italiei. Azi încerc să păcălesc niște creveți să intre singuri în tigaia cu usturoi, fără să-i curăț.
Acea așezare ordonată a cochiliilor de midii sper că nu e la mișto! De fapt, și dacă e, și dacă nu e, o fur și o aplic! Eu arunc(am) cochiliile cum se nimerea, ca sălbaticii, pfff! 😀
E făcută de juniorul cel mic. Spirit de artist. Nici eu nu le-aș fi aranjat.
Dar merită aranjate, nu? Ui ce frumos se vede!
Merită, într-adevăr.
Sterge repede poza aia cu branza peste paste cu oratanii de mare ca te dau aia afara din Apulia, pardon.
Eu te inteleg – ei au inceput cand i-au zis cafea la chestia aia, dar tu esti musafir.
Vacanta placuta! :))
Așteptam o reacție în acest sens. Puțină Pecorino nu a omorât pe nimeni. 😬 Mulțumesc!
De acord, eu prefer Pecorino di Sibiu.