Aseară am pornit hăbăuc, cu nas de Rudolf și ochi de premier Golem (de dinții lui la acest nivel de om politic nu mai zic nimic, că nici eu nu am fost mai breaz în acest sens zeci de ani, dar în câteva săptămâni voi putea zâmbi mai frumos în pozele de la reînnoirea jurămintelor), în căutare de aluat. Pentru că zilele astea nu mă simt în stare să fac spanakotirópita from scratch, adică momentan, instrucțiunile Anduței nu au trezit niciun declic profesionist în mine, prefer să cumpăr gata făcut, să-l am acolo, la -18. Proaspăt, am găsit din părți. Congelat, da, aveau, dar nici acolo nu gemeau vitrinele de aluaturi fără grăsimi vegetale dubioase, indiferent de marcă. Doar că eu am plecat setat să iau aluat tip foitaj, nu din cel normal, de care fac și cu nasturii la tricoul Polo închiși, și nici filo. Promit cu mâna pe inima din partea dreaptă că îmi voi aduna puterile și voi găsi eu cândva timp și pentru filo, doar sunt filolog de formare.

Am umblat pe la 4 magazine din cartier, inclusiv pe la Froo, de unde m-am întors cu baterii AA pentru ceasul artizanal fabricat în Cehia (În imaginea din link, ceasul meu e fix cel din stânga jos. Puteam să fac o poză celui de pe perete, dar mi-e lene să-l șterg de praf și nu vreau să las impresia greșită), luat ca suvenir acum 18 ani, din Praga. Nici baterii nu am prea găsit, nici măcar Duracell în cutie antifurt, a trebuit să mă mulțumesc cu Maxwell, fabricate în… Polonia. Plus o salată de ton la reducere, ca să nu zică angajata că i-am lăsat urme pe gresia proaspăt spălată fără să cumpăr ceva mai consistent.

Dar tot nu am găsit aluat tip foitaj. Am luat marketurile alea la rând, plus apoi încă un delez (adică un Mega Image din grupul Delhaize) din stația de autobuz. Ori sunt eu cu creierul pate, ori chiar nu aveau aluat foitaj pe rafturi. Păi și eu cum mai fac cremeșul cu vișine, a cărui rețetă mi-a intrat în flux zilele trecute? Doar n-o să cumpăr foi gata făcute de Pion sau Boromir la suprapreț, la cutii tot mai mici?

Poate, totuși, am prins eu un deficit temporar în depozite, dar o să-mi revină puterile și ajung eu pe la vreun hipermarche, nu las trebușoara din glanda pituitară nerezolvată. În Linco, dacă pe ambalaj scrie pufetat sau foietaj, eu n-am încredere, chiar dacă e în stocul online. Până atunci, fără nicio legătură, sper să zâmbiți măcar un pic la parodia de mai jos privind presupusa origine a dansului grecesc. Am zâmbit cel puțin la spartul farfuriei. Γειά σου!:)

Am vrut să încorporez videoul, dar acum văd că s-a rupt catena de iubire dintre Facebook și WordPress, așadar sunt nevoit să las doar link-ul.

https://www.facebook.com/share/r/1DFkzmih91/