Criza aia încă n-a venit, m-am ocupat personal de asta, profitând de ultimele ore cu asfalt uscat, pentru că peste noapte a fost furtună, iar numele pisicii, scris cu lopățica în litieră, s-a șters. Îmi pare rău. Măcar am ales cea mai scumpă și singura variantă găsită, un aluat de la Morărița, în ideea că are cele mai puține prostii încorporate. Pe care l-am decongelat rapid în aer liber, timp în care m-am apucat de cremșnit. Dar să dăm o formă structurată rețetei, ca să atragem mai mulți mușterii.

Ingrediente

• 2 foi de aluat tip foitaj pe dimensiunea tăvii folosite. Dacă e nevoie, decupați din margini înainte de a-l coace, ca să intre drept.

• Pentru cremă:
• 1 litru de lapte 3,5 % grăsime
• 5 gălbenușuri
• 150 g zahăr
• 1 plic de zahăr vanilat Bourbon
• 2 plicuri de amidon (total 60 g)
• 50 g de unt
• 200 ml de frișcă neîndulcită

• Pentru jeleul cu vișine:
• 400-500 g de vișine (eu am avut din vișinul propriu, hand-picked cam înainte de vreme și înainte să le pape graurii, congelate, fără sâmburi)
• 50 g de zahăr
• 1 plic de amidon (30 g)

Preparare

Foile decongelate complet se aplatizează ușor cu sucitorul, dar păstrați forma inițială, ca să nu vă iasă foi diferite ca dimensiuni. Pe foaia care va veni deasupra se trasează dungi cu vârful cuțitului, astfel că, după coacere, veți avea linii de ghidaj pentru tăiat feliile dreptunghiulare.

Foile se coc individual, înțepate ușor cu furculița, acoperite cu foaie de copt și date la cuptor timp de 15 minute sub o altă tavă grea, ca să se mențină drepte, apoi 5 minute fără tavă și hârtie de copt, ca să se rumenească. Se vor umfla, că de-aia în engleză i se zice puff pastry. Temperatura: 180 de grade. Apoi, ele trebuie lăsate să se răcească complet. Se taie foaia superioară în bucățile premarcate. Cu grijă, pentru că aluatul este deosebit de fragil. Această etapă contează destul de mult, dacă vreți să nu vă țâșnească crema a doua zi, când tăiați prăjitura.

Pentru inserția de vișine, eu le-am decongelat integral și am scurs cât de multă zeamă am putut, apoi le-am lăsat să mai scadă puțin la foc mic, împreună cu zahărul, amestecând ocazional. După câteva minute, am amestecat amidonul cu puțină apă rece și l-am integrat în vișine, rezultând un jeleu dulce-acrișor, pe care l-am lăsat să să răcească.

Pentru cremă, am frecat gălbenușurile cu zahărul (inclusiv plicul de zahăr vanilat), apoi am adăugat amidonul și 150 ml de lapte rece, omogenizând totul într-o cremă lichidă. Cu telul de mână, nu cu mixerul. Restul de 850 ml de lapte l-am pus la încălzit și, când am văzut că vrea să dea în clocot, am turnat peste lapte în fir subțire amestecul de gălbenușuri și am pus la treabă telul, amestecând mereu în cremă, până când s-a îngroșat. A durat ceva, be prepared!

Dacă chiar nu obțineți consistența dorită, ceea ce se poate întâmpla, când ești amator, soluția e să adăugați 50 de grame de făină. Grijă mare la foc și să nu se prindă crema, vă recomand să folosiți o oală cu fund gros. Când crema arată ca o budincă de vanilie, are gust de budincă de vanilie și se comportă ca o budincă de vanilie, deci este o budincă de vanilie, opriți focul și încorporați cele 50 g de unt, apoi lăsați să se răcească, acoperind cu o folie alimentară, ca să nu se formeze crustă (deși, mie unuia, îmi place și crusta aia, doar că riscați să rămâneți cu prea puțină cremă).

Trebuie să așteptați până se răcește crema complet. Numai bine mai intrați pe blogul meu, ca să citiți un alt articol. Apoi bateți frișca, dar nu prea mult, ca să nu obțineți unt. Încorporați frișca în crema răcită cu mișcări ample, folosind o spatulă de silicon, apoi treceți la asamblare, respectând ordinea: foaie în tavă, strat de cremă, strat de jeleu cu vișine, încă o strat de cremă și apoi puzzle-ul care formează foaia superioară.

Pentru că țin la siluetă (ce glumă bună ca vremea de azi), nu am mai presărat zahăr pudră. Prăjitura se dă la rece peste noapte sau măcar pentru câteva ore bune, timp în care căutați aici pe blog idei geniale și atât de originale pentru alte rețete dulci sau sărate. Când așteptarea grea s-a încheiat, veți putea savura acest desert de vis. Îndrăznesc să spun că prefer varianta asta oricărei alte versiuni de cremeș unguresc cu cacao, portocală sau caramel. E bun de tot și, pentru că mai am pungi cu vișine în congelator, sigur voi repeta rețeta când vine acasă studentul din pribelgie.

Galerie foto