Viață de cafegiu
Am mai declarat în mod public că nu pot trăi fără cafea și că nu suport ceaiul. Pentru mine ceaiul e sinonim cu boala.
Cafeaua, însă, are o semnificație aparte. Am început timid, în sesiunile din facultate, cu câte o cafea la 1 leu de la aparatele de tip vending din preajma căminelor studențești în care m-am maturizat. În loc de boabe, eu ziceam mereu că firmele operatoare foloseau șoareci pisați, pentru că numai gust de cafea proaspăt măcinată nu aveau băuturile lor. Dar ce pretenții să emiți la banii respectivi?
Apoi, treptat, am trecut de la viața de holtei la cea de tătic corporatist obosit, și ibricul de cafea, respectiv filtrul de cafea a devenit cea mai folosită ustensilă din bucătărie/oficiu. De-a lungul anilor, în special în concedii prin apart-hoteluri, am cochetat ocazional cu presa franțuzească, dar parcă cafeaua rezultată căpăta un gust metalic prea pronunțat, așadar ibricul a rămas prietenul meu de zi cu zi. Am încercat cafea turcească, grecească, iordaniană, dar tot sortimentele nemțești și italiene au rămas favoritele mele.
Nu voi uita niciodată când, în pandemie, după circa o lună de carantină, am reușit să conving cafeneaua Come Bäck din centru să livreze la domiciliu 2 cappuccinouri. Am plătit vreo 50 de lei cu tot cu bacșiș, una dintre cele mai rewarding achiziții ever.
De vreo 3 ani, ziua mea începe invariabil, indiferent de oră, cu un espresso lung cu lapte, și cafelele savurate în oraș s-au mai rărit, pentru că îmi pot face și eu macchiato, cappuccino sau latte, nu sunt snob să sorb doar cafea de specialitate. Da, îmi place să mă mai răsfăț, ocazional, cu câte un blend special, dar în rest, cafeaua la espresor din boabe pentru oameni cu salarii normale rămâne baza.
Știți deja ce urmează să vă întreb, nu-i așa? To coffee or not to coffee?
Puteți răspunde cu Da sau Nu, dar, dacă aveți o relație specială cu cafeaua, nu ezitați să detaliați băutura voastră preferată pe bază de cafea.
Între timp, eu vă atașez mai jos 3 poze reprezentative pentru viața mea de cafegiu. Oare ghiciți ce e în paharul cu frișcă? Eu am crezut că a greșit ospătarul comanda. Nu de alta, dar limba română nu era limba lui maternă.
De mică am băut ceai negru. În vremurile alea era mare lucru când găseam pachete cu ceai de popoarele prietene, rus și chinez. De ceai indian sau englezesc nici nu putea fi vorba. Mai des aveam ceai chinezesc. Ambalat în cutii mari, de 1 Kg era prost și măcinat excesiv. Când găseam ceai rusesc ambalat în cutii metalice era delicatesă.
Ritualul zilnic ne aduna pe toți seara, în jurul ceaiului. Se punea la pregătit ceaiul într-un ceainic mare pe care-l adusese mama din excursia organizată în Rusia de întreprinderea la care lucra. Fiecare membru al familiei avea cana preferată care era aliniată pe o tavă pe care o foloseam doar în acest scop. Știam toți cum preferă ceilalți ceaiul, cu zahăr sau fără, cât zahăr.
După ‘89, când am început să circulăm liber, cadourile preferate erau ceaiurile. Am păstrat în casa de la Ploiești prima cutie cu ceai negru, englezesc. Să gustăm prima dată un ceai de calitate a fost un eveniment în sine.
Am testat toate ceaiurile posibile. Unele nu mi-au plăcut deloc. Am rămas fidelă ceaiurilor tari și cât mai simple.
Prin 2000 am descoperit la Cluj o ceainărie unde am băut prima dată ceai verde gunpowder. A fost iubire la prima întâlnire și așa a rămas de atunci.
Pe măsură ce au trecut anii și mi-am stabilit preferințele, am adunat și căni potrivite pentru fiecare tip de ceai și pentru fiecare moment al zilei.
Am testat și stabilit ce temperatură trebuie să aibă apa pentru fiecare sortiment. Am descoperit sortimente noi și m-am lăsat surprinsă de gusturi neașteptate.
Pentru mine, ceaiul, deși este băutura preferată în orice situație, rămâne un ritual.
Sortimentele preferate sunt ceaiurile tari, Assam (negru) și Gunpowder (verde). Ceaiuri aromate nu beau decât rar, depinde de ocazie sau dispoziție. Singurele ceaiuri aromate care îmi plac sunt preacunoscutul Earl Grey, Russian Mixture ( ceai negru afumat), Lapsang Souchong(tot ceai negru afumat, cu o aromă specifică).
În apărarea mea, ca să nu fiu acuzată că am greșit subiectul, dimineața apăs pe un buton care umple cana pe jumătate cu licoare frumos mirositoare a cafea. Cealaltă jumătate o umplu cu lapte.
Uite ce ușor scrii un text cât un articol, când îți place ceea ce bei! Eu am crescut de nevoie cu ceaiuri din plante culese de ai mei, apoi m-au trecut pe Fares și Belin când eram bolnav. Pentru că nu îmi place ceaiul, am auzit doar de branduri comerciale precum Dilmah sau Teekanne. Ce-i drept, mai fur câte o gură de ceai indian cu lapte de la fii-miu, dar prefer any time un degetar de espresso tare, decât ceaiuri.
Când eram copil, îi mai furam mamei din ness-ul frecat cu zahăr și lăsat acoperit într-o ceșcuță, pentru utilizare ulterioară. O dată i l-am furat pe tot și s-a speriat că „n-o să mai dormi la noapte!” Am dormit buștean. De la prima sesiune din facultate am o poză în care stau alături de una dintre colegele de cameră și amândouă frecăm de zor la câte un ness. Îmi aduc aminte că toate trei, inclusiv cea care ne făcea poza, aveam în plan să mergem la sala de lectură de lângă cămin, ca o a patra colegă, care învăța câte și 14 ore încontinuu. Ne-am dus, am învățat vreo oră și apoi cred că cele trei am fost corupte către un chef în cămin. Nu bag mâna în foc, dar e foarte posibil ca la un moment dat, în timpul chefului, să mi se fi făcut somn, chestie destul de frecventă și în zilele noastre, coffee or no coffee.
Fast forward, în această perioadă a vieții beau o cafea dimineața (caldă iarna, rece vara), dar nu chiar la trezire, ci după ce iau micul dejun și în timp ce îmi organizez/planific ziua. Apoi, în timpul zilei, e posibil să mai beau câteva. Din când în când, o ard disruptive și nu beau deloc cafea, cel puțin o zi. Beau o grămadă de tipuri de cafea, și de dozator, și de specialitate, uneori habar n-am ce cafea beau, dacă e decofeinizată sau nu, de ex. :)) Acasă am doar grecească cu ibric turcesc (pt cafeaua caldă) și nesscafe cu mixeraș specific (pt frappe).
Am frecat ceva Amigo și eu în tinerețe, ba chiar o vreme consumam plicuri instant 3in1. Știu, sacrilegiu. Împreună cu coffee creamer, când cumpăra colegul de la Supplies. Stai liniștită că în studenție mă puneam la învățat seara cu o cană mare de cafea și după o oră sforăiam…
Si eu tot in copilarie-adolescenta am descoperit cafeaua, Ai mei beau câte o cescuta mica, nu din cauza de sanatate, ci de penurie, ca doar pe vremea „aia” greu faceai rost de altceva decât nechezol.
Acuma imi fac dimineata la micul dejun un ibric de Carte Noire si mai beau una la filtru, la serviciu, când ma intorc de la pauza de masa.
In facultate am frecat nessul. Se pare ca e un marker ar generatiei noastre. Chiar asa, tinerii de astazi o mai fac? Ai mei nu sunt nici unul cafegii, seamana cu tacsu. Prin anul I am descoperit si spumo-nessul, adica frecat cu pepsi. Palpitatii garantate.
Ceaiurile le-am inceput târziu, dupa 40 ani. Bine, daca nu luam in considerare ceaiul rusesc, cu lamâie, pe care-l beam in special seara, la bunici. Imi aduc aminte cât de uimita am fost când am vazut la o familie de francezi ceai cu lapte. Cât despre englezi, am constatat ca nu e legenda literara, intr-adevar, la orice moment al zilei servesc câte o „cup of tea”. In momentul de fata am vreo 15 sortimente de ceai in dulap. De la sunoatoarea neaosa pâna la un ice tea (saculet cu aroma de afine, mult mai sanatos ca ala din comert), trecând prin ceai alb, verde si negru, cu diverse arome si amestecuri. Totusi, de semnalat bubble tea-ul, descoperit de putin timp, dar pe care nu pot sa-l beau acasa, ca nu stiu cum se face si nici nu am ingredientele. Cel mai bun a fost ala cu aroma de afine si bilute de fructele pasiunii, baut rece tare, intr-o zi caniculara.
Aveam un coleg care freca Ness cu cola și la final mai turna niște cafea la filtru. Omul e binemersi și azi, deci nu i-a fost fatal obiceiul.
Mă bucur că ați scris toți (3) mult pe acest subiect. Inka mai bea careva? Mie nu îmi place, dar e o alternativă la cafeaua prăjită…
Măi jupâne, nu [mai] beau, nu fumez, dar beau cafea ca un turc. Chit că iau numai la pachet, se poate spune lejer că-s stâlp de cafenea. Aș face cafea și din ambalaj dacă aș putea. Iau cate un kil de Etiopie de la Dropshot, ori un Safari blend de la Hot Spot și fac la ibric când nu ies pe-aci prin zonă.
Prin pandemie mergeam cu nevastă-mea pe căi ocolite la singura cafenea ce-a rămas deschisă-n cartier, dar era prea departe pentru mizeria aia de declarație pe care ți-o cereau gherlanii, deci eram ca-n Where Eagles Dare. În fine, când simțeam că e prea fierbinte rugam omul de-acolo să iasă pe ușa din dos.
Să nu spui că nici nu (mai) iubești 😁. Dacă tot am scris despre cafea, am scos de la naftalină espresorul cu capsule Tchibo, mai variez, că tot e zi de relaxare și meci noaptea târziu.
Aceea deja intră la nevoi elementare, deci, în funcție de cum privești e mai bine, sau mai rău. Tchibo ășa e miștoc, am avut în camera de lucru până a început să iasă cu rumeguș, apoi n-a mai ieșit deloc.Cand mai degajez locul un pic cred că mai boxez unul.
Își face treaba deocamdată, e gândit mai mult pentru concedii cu mașina prin locuri care nu oferă cafea sau aparate de preparat.
Eu beau numai cowboy coffe: pun cafea in cana si torn apa fiarta. La ibric nu am rabdare si nici nu imi mai place iar espresso mi se pare apa de gura cu cafea. Filtru/cafetiera strica cafeaua.
Am un V60 dar nu l-am mai folosit. Nu merge cu orice cafea.
Imi place ceaiul verde, apoi negru iar din ala alb nu pricep nimic. Oricum l-as face zici ca e zeama de iarba cu sosete purtate doar o data. Poate n-am nimerit ceva bun dar nu imi vine sa mai incerc.
Dintre ierburile batrane imi place musetelul, teiul, menta, roinita. Daca am plante culese de tata fac un amestec de musetel cu menta care iti catifeleaza cerul gurii. Imi place ca poti sa il bei la orice ora.
Și eu tot așa am băut cafeaua (turnat apă fiartă peste cafea). Fără zahăr de la douăzeci și treaba mea de ani (adică cam acum douăzeci și treaba mea de ani). Ceai beau/am băut doar când sunt/eram bolnavă, mai nou, pentru că țara unde îmi petrec timpul e „umpique” mai rece, uneori beau o cănuță de ceai ca să mă încălzesc. Oricum ar fi, cafea, ceai, nu mai mult de 3 pe zi, întotdeauna în prima parte a zilei, întotdeauna după 1 litru de apă și micul dejun (metehne de după operația de ulcer de acum 2 ani).
Nici eu nu beau cafeaua pe stomacul gol. Bine, la mine e greu să găsești stomacul gol între orele 07:30 – 19:00 😬. Frig în Țările de Jos, dar aveți space cookies ca să vă încălziți legal.
Right, I’m not using them… Doar stroopwafels :))
Un stroop de fericire pe Wafellaan😂
Unii fac ceai de soc, cu flori uscate și lămâie. E ca o socată caldă, nu neapărat dezgustătoare. Câte ibrice, atâtea obiceiuri.
https://imgur.com/a/mHhQZdT
Am incercat sa pun o poza dar vad ca nu merge. Poate asa: https://imgur.com/a/mHhQZdT
Merge cu imgur. Nu zici tu rău, ia să mai fac una proaspătă…
https://imgur.com/a/YuCV3zX
Cât timp am citit comentariile voastre m-au năpădit toate amintirile.
Am băut ceai și cafea pe multe continente și aduse de prieteni de pe multe continente. ADARS mi-a adus un ceai din India fără etichetă, așa că nu știu numele și m-a învățat cum să îl prepar, temperatură și când să știu că trebuie scos coșulețul, după culoarea lichidului. M-a mai învățat și cam cât să pui lapte în ceai. După părerea mea I unii indieni sau Gurka pun prea mult zahăr în ceaiul cu lapte.
Tocmai din Terra del Fuego mi-a adus Rafael Guererro mate și recipientul din care se bea, un fel de tărtăcuță. Încă le păstrez, mate nu am mai găsit.
Cafea am primit de la un student pe care îl aveam la curs, tocmai din Columbia, unde luptă și acum cu cartelurile.
Acum am abonament la un lanț de benzinării și pot întra la fiecare 15 minute să îmi iau o cafea. De curând au resoftat aparatele și cafeaua curge în cantitate mai mică😬.
Can facem acasă o facem opărită, precum s-a enunțat și mai sus de către doi cititori. Pun cafea și arunc apa peste ea clocotită apoi acopăr cana câteva minute să se coacă.
Cafea beau cel puțin jumătate de litru pe zi când sunt la muncă, dar pot sări peste dacă lenevesc pe acasă.
Fiică-mea e îndrăgostită de cafea pana într-acolo încât a devenit batista și a cumpărat mașini din ce în ce mai scumpe de gătit cafeaua. Acum are ceva pe care scrie Sage, nu mă voi preocupa de detalii tehnice. La București beau la o cafenea deschisă de un iubitor la parterul unui bloc, om care a petrecut multe ore sporocăind cu copila-mi despre tainele astea.
Sage parcă aparține de Philips. Mă bucur când aud de oameni pasionați de ceva, totul e să nu cadă în extreme. Uite, eu acum nu mai cad în extrema de a corecta greșelile de ortografie întâlnite. 👀
Așa cum sunt argentinienii cu mate, tot așa umblă prin Karlovy Vary și rusoaicele, cu ceșcuța cu trompă, pentru apa curativă.
Am aproape 3 luni de cand n-am mai pus gura pe cafea. Aveam un pic de arsuri, nu stiu daca de la ele sau de la altceva… dar erau.
In principiu, o beam pentru digestie, dar acum am mai testat una alta si am rezolvat din alimentatie.
Deci nici arsuri nu mai ai? Sau ajută chefirul ăla băut de nevoie?
Mulțumesc pentru comentariu și pentru că mă citești!
Chefirul ala ajuta la digestie, sa imi regleze tranzitul si… sper sa reduc colesterolul ca sa-l duc in parametri. Mi-a iesit maricel la ultimele 2 analize.
Daca nu vrea nici cu el ma asteapta niste pastile.
Cafeaua e bună la digestie :). Am luat 3 luni niște suplimente naturiste pentru colesterol și am redus cu 80% porcăriile, luna viitoare am analizele periodice și, dacă valorile vor fi tot prea mari, probabil că mă trece doctorul pe pastile și pe mine…
Cand eram in generala, aveam capuccino la cutie. Nu mai retin brandul. Ce matura ma simteam eu cand eram singurica acasa, in generala, in vacanta. Imi faceam o cafeluta, amestecam de zor la ea, si o savuram ca un adult. Apreciam lipsa parintilor. Apoi, ieseam pe afara pe strada. Acum, am espressor cu boabe. Am vrut un Delonghi musai. Cand l-am prins la oferta, exact cu cardul de credit l-am platit. Imi place cafeaua de la Meron, cafenea de specialitate, iau acasa. Dar sortimentele sunt sezoniere, am bagat de seama, si nu intotdeauna prind stoc. Prin urmare, mai iau si din alte cafenele. Tare sa nu fie, prefer echilibrata.
Cred că încă există cappuccino la cutie. Mie nu îmi place cafeaua arsă sau prea acidă.