Dieta sileziană
A ținut 3 zile, ca orice minune.
Azi voi fi la volan pentru mai mult timp decât mi-aș dori, deci bear with me, dacă nu voi răspunde instant la multele comentarii pentru postarea pregătită pentru azi.
Cu bucătăria asta modernă și moleculară, s-au cam ales prafurile de stilul meu de viață japonez, bazat pe supe. Fiind recent în city-break la hotel de 4* la preț de 2 margarete presate în cartea de bucate a Sandei Marin, ideea de a băga în mine cu polonicul lichide degrabă-evacuatorii prin cine știe ce colț de Polonie m-a făcut refractar la supe pe timpul zilei ca o cărămidă de șamotă din soba bunicilor și am preferat să mă autoservesc cu preparate locale uscate, prin stabilimente tradiționale de tip împinge-farfuria, cu preț ca la haine-second, la kilogram.
Și am găsit: mainly colțunași cu carne, colțunași cu cartofi și brânză, colțunași cu smântână și căpșuni, pe numele lor autentic pierogi. Un fel de empanade/gyōza cu arome est-europene. Sugeraniștii rusofili îi cunosc drept pelmeni, dar dacă vreți să mâncați așa ceva, marș la Moscova!
Cei cu carne vin deseori însoțiți de ceapă caramelizată, cum i-am surprins în poza de mai jos. Intrusul în formă rotundă e o gălușcuță foarte asemănătoare cu bao ban-urile chinezești, deosebit de gustoasă și ea, dar n-am reținut denumirea.
Încântat de ce mâncasem, a doua zi am revenit pentru a testa varianta ruskie cu cartofi și niște pierogi cu brânză prăjiți. Nu m-au convins 100%, dar nu regret că am încercat, mai ales că am supt și o bere Zubr având ca simbol un zimbru. What else, doar asta și înseamnă în limba asta consonantică!
Totuși, într-o seară, deoarece am văzut extrem de multe localuri asiatice, nu am putut rezista unui ramen cu fructe de mare făcut ca la mama ei de țară a soarelui răsare. Yummy-Yummy in my big tummy. 3, Doamne, și toți 3 gustoși. Creveții.
Dar ceva dulce nu ai găsit în toată Silezia, Kronule? Ba cum să nu. Zona este aproape dominată de un lanț de patiserii-brutării-cofetării pe numele lui emblematic Laikonic, care servesc niște prăjituri excelente, numai bune de savurat împreună cu o cafea cu spume de lăptic polonez. Prețurile sunt mai mici ca în Brașov, by the way.
La finalul escapadei vă arăt de afară și faimoasa cafenea cu mașini de cusut Singer din cartierul evreiesc al Cracoviei, atât de faimoasă, că nu era nimeni la mese la ora 12:00. Atmosfera la interior era, totuși, prea sumbră pentru gustul meu și pentru o poză bună. Cât despre gradul de ocupare, poate lumea s-a săturat de țepele cu mașini de cusut, I don’t know.
Bineînțeles că eu nu mă duc în concediu doar pentru mâncare, dar cam 30% din timp recunosc că ochii mi se plimbă după meniuri și farfurii, nu doar după obiective turistice ultracomerciale.
Eu mi-am pus pe tavă favoritele, dar pe voi ce vă atrage cel mai tare când vizitați o țară străină? Un muzeu cunoscut, o galerie de artă sau tot haleala locală?
Din tot ce zici tu acolo, recunosc berea Zubr ca fiind superbă!
Da, da, bun Zimbrul lor.
Pe mine mă interesează meșteșugurile și obiceiurile locale. Cum mâncarea e importantă pentru majoritatea oamenilor și cârciumile sunt ocazii de a observa comportamente, umblu destul de mult prin astfel de locuri alternând restaurantele cu cafenele sau baruri. Încerc mereu preparate locale deși sunt foarte greu de tentat sau de mulțumit.
Polonia fiind pe lista scurtă cu destinații de vacanță, mă interesează din punct de vedere culinar deși genul ăla de preparate nu mă inspiră prea tare. Totuși m-ai dus cu gândul la colțunașii cu vișine pe care îi făcea bunica așa că dintr-o dată, bucătăria poloneză a primit o bilă albă de la mine. Mai rămâne doar să ajung acolo.
Drum bun și frumos!
Cu vișine nu am văzut de data asta. Se mănâncă bine în Polonia, asta e clar. Nouă ne place să ne amestecăm printre localnici, așa că încercăm cât putem să evităm capcanele turistice cu meniu în limbi internaționale.
Anouk, am uitat să îți mulțumesc pentru urare. Am drum de 6 ore dus-întors, iar vinerea viitoare, la fel. Duc juniorul la Universitatea de Vară, organizată de Liga Studenților din cadrul UMF Tg. Mureș. Nu pare mult, dar nu mai am nici eu 44 de ani.
Se fac acuma 6 ore de la Brasov la Tg Mures, dus-intors?
Da, Jual. Mers liniștit 3 ore. Trenul doar dus vreo 5 ore.
@Kronwurst, lasă că așa te menții tânăr! 😉
Eu urmăresc oamenii locului, cum se comportă, cum interacționează între ei, cum se îmbracă… Și al doilea lucru da, mâncarea, îmi place să experimentez feluri noi…Al treilea lucru e să îmi cumpăr o piesă vestimentară de la magazine locale.
2 perechi de pantaloni mi-am luat și eu, promoția e promoție. Urmăritul oamenilor e ceva ce practic în pereche, așa am observat aspecte ignorate de alții și ne-am exersat memoria. Nu doar în concediu.
În ultima vreme îmi place să simt vibe-ul mai întâi prin locurile noi din țări străine. Să mă plimb extensiv, să ajung în jurul cât mai multor obiective turistice, chiar dacă poate nu e timp să intru să le vizitez, să mă plimb prin cel mai luxos cartier, dar și prin cel mai sărac cartier, dacă se poate. Mâncarea locală mă interesează, plus că am nevoie să mănânc cel puțin o datâ în zi, dar n-aș sti să zic în procente cât interes îi acord.
Nu trebuie procente, că nu fac studiu de caz. N-am împărțit niciodată vizitele pe cartiere sărace sau bogate, dar de mers pe jos cât mai mult, bifăm cu fiecare ocazie.
Cineva mi-a spus odata ca nu simti cu adevarat un oras daca nu mananci ceva acolo. La mine se verifica treaba asta. Când am ajuns prima oara la Viena eram studenta. Eram 5 studenti si prin definitie, pârliti. Am mers pe jos de la Prater la Stephansdom, aveam doar vreo 5 ore, era o escala. Acolo era un italian care vindea inghetata. Nimic vienez, da? Si cu toate astea am sa asociez intotdeauna Viena cu inghetata de fructe de padure. Era in 1994, nu mai mâncasem pâna atunci ceva asa bun.
La Londra, tot prima oara când am fost, am intrat intr-un restaurant chinezesc. Eram cu barbatu-meu si cu niste italieni cu care ne imprietenisem. Imi aduc aminte cum muream de râs pentru ca nici unul din noi nu reusea sa-si aminteasca cum se zice la taietei in engleza.
Un comentariu elaborat și amuzant. Mulțumesc!