Trandafire, Patraulea, dormiți, măi?
Păi dormim, pentru că altfel nu am putea funcționa nici cu cafea picurată direct în venă, dar cum dormim? Chiar mă interesează subiectul, așa că încep eu primul:
În 99,99% din cazuri, mă întind pe burtă, dau perna laoparte și bag direct fața în cearșaf, pe o parte. Usually, pe stânga. Cearșaful trebuie să fie întins perfect, altfel îmi lasă riduri pe pielea mea tânără și mă enervează (asta e o altă hibă de-a mea din registrul OCD, nu suport firimituri sau să simt chestii pe pătură/cearșaf/pernă sau prin ele, cum ar fi capsele sau fermoarele zornăitoare).
În funcție de partea pe care mă pun, piciorul de pe partea opusă trebuie să fie ușor îndoit, iar mâna de pe aceeași parte trebuie să fie întinsă pe lângă corp. În același timp, mâna cealaltă trebuie neapărat să fie poziționată deasupra capului. Cam ca poziția de Hollywood pe care o au mai toate victimele precipitate de la înălțime, adică asta:
Numai așa știu că, în câteva secunde, voi intra în împărăția viselor. Din experiență, orice altă poziție implică numărat de oi care sar gardul, și asta nu ar fi neapărat o problemă, că pot număra până la 1000 fără întrerupere, doar că, uneori, câte o oaie idioată se mai împiedică de ultima scândură din gard și mă pufnește râsul, deci îmi sare și somnul. Go figure!
Dacă avem printre noi specialiști de la vreun institut al somnului, îi rog să facă un pas în față cu recomandări, dar nu în somn, acolo facem un alt articol. În rest, eu sunt curios care este poziția voastră preferată de adormit, dacă aveți una, sau măcar care este ritualul în care vă puneți la somn, în ideea de a adormi mai repede? Sunt convins că aveți, pentru că omul este o creatură cu obiceiuri.
Deși mi-au spus dintre doctori că mațelor le e bine pe stânga, mai adorm pe dreapta pentru că, ce să vezi, dormitul la mine încă presupune o altă persoană în pat. Dacă sunt singur, adorm mai greu.
Dacă tot mă gândesc la momentul adormirii, nu cred că am fost vreodată disperat să adorm. Poate când eram în perioade de mare stres la muncă, șef al unei echipe de retarzi pe care nu-i puteam înlocui sau concedia din motive woke, adormeam pe la 2 și la 5 mă trezeam fără alarme ca să merg la birou. Eram pe undeva prin Africa, cu o umiditate insuportabilă, pe la 8 mi se făcea un somn teribil, dar stresul mă ținea treaz.
Cine nu a cunoscut stresul post-traumatic, e un fericit.
Deci nu ma stresez să adorm, mai ales acum că la noi amurgeste pe la două și soarele apare la patru, iar creierul meu știe că dacă e lumină, e vremea de muncă.
@OldJohn Aveți condiții anevoioase, vikinge chiar, eu zilele astea adorm rapid în poziția descrisă, dar mă trezește stresul examenului de bacalaureat al soției. Stresul ei, nu examenul ei. 🙂
Și eu tot așa dorm. A fost un pic dificil când am fost însărcinată, dar fiind doar temporar, m-am descurcat.
De obicei dorm fără să mișc. Așa cum adorm, așa mă trezesc. Când nu dorm singură, mai dorm și pe o parte. Ori îl țin eu în brațe, ori mă ține el.
Dorm în toate pozițiile, mi le schimb în somn, nu des, dar le schimb. Sunt conștientă când fac asta, mă trezesc puțin și adorm rapid la loc. În trecutul recent am dormit doar o singură noapte doar pe spate. Umblasem toată ziua prin Paris, aș mai fi vrut să umblu și noaptea, dar aveam nevoie de măcar o oră de odihnă între. M-am pus pe pat îmbrăcată, machiată și așa am dormit până dimineață. Nu am schimbat poziția, dar nu de obosită ce eram, ci ca să nu murdăresc perna de machiaj. :-))
@Anouk, dar nu amorțești? Că eu mă mai sucesc, ba pe o parte, ba pe alta. Ce zici tu e clar definiția bușteanului.
@Anduța Acum 2 ani în Roma eram rupți de căldură și de picioare, dar tot am fi vrut să mai mergem, deci știu cum e să te prăbușești așa cum ajungi, măcar să dai răgaz tălpilor să mai respire.
De noaptea buștean pe spate, zici? Nu am amorțit, doar când dorm pe părți îmi mai amorțesc umerii. Cred că atunci când dorm pe burtă sau pe spate schimb poziția din nevoia de diversitate, când dorm pe părți schimb din nevoia de dezmorțeală.
@Anduța, văd că nu-mi prea merge funcția de răspuns, trebuie să investighez. Bușteanul era pentru Anouk, că spunea că așa cum adoarme, așa se trezește, ceea ce mi se pare foarte tare.
La noi cu Parisul doar eu eram ruptă, soțul încă era good to go. A încercat să mă trezească după o oră, cum l-am rugat, nu s-a putut. Cât a așteptat, cică făcuse rezervare într-un loc foarte mișto, care mi-ar fi plăcut maxim. Nu mi-a dat alte detalii, cu argumentul că dacă m-aș fi trezit, le-aș fi aflat. :))
Si eu dorm cam la fel, doar mâna care e la tine sus la mine e sub barbie, iar cealalta e putin sub pulpa piciorului. Si capul sub perna. Macar partial, ca acuma e cald.
Daca ma trezesc am descoperit ca reusesc sa adorm din nou daca imi povestesc o carte sau un film. Sau imi imaginez ca sunt la bunici si merg prin cartier, cobor scarile, vad fata blocului, aleile, copacii, ca pe Google streets. Merge si daca ma imaginez in Bucuresti, ducându-ma la scoala. Un bon exercitiu ca sa-mi reamintesc cartierul demolat in ’85. Cu cât ma concentrez mai mult pe detalii, cu atât mai repede adorm. Sunt o ciudata, stiu!
Nici gând, Jual! Toți avem ciudățeniile noastre, dar mi se pare perfect normal. Eu nu suport capul sub pernă, dar ce idee interesantă mi-ai dat în loc de oi: să retrăiesc în minte orașul/cartierul copilăriei…
Dap, bușteană dorm!
Eu mă răsucesc de zici că sunt la rotisor. Nicio poziție nu îmi convine. Când e cald e cel mai rău. Lenjeria arată ca după bătălie dimineața. Zici că am facut drifturi in pat.
Să nu vă mai aud cu atrocități din astea cu adorm în câteva secunde. În iulie.
Când eram mai gras și mâncam seara târziu, de obicei porcării, adormeam mai greu și pe burtă, iar după vreo oră aveam reflux și arsuri. Plus călduri și mă frământam mai des. Asta era acum vreo 7 ani. Thanks for sharing!