Și aici mă adresez, zic eu, bărbaților. 

Mergeți la frizer sau, de ce nu, la salonul de coafură și cât de des faceți asta, pentru a vă menține tunsoarea favorită fresh? Întreb, pentru că văd că românii sunt un popor tare fercheș, ca să nu zic sclivisit. 

Eram într-o scurtă vizită la cineva, într-un oraș de provincie (Deva fi să mergeți pe acolo, călcați cu atenție pe lângă cetate, e ca pe TikTok, plin de vipere), a doua zi unul dintre copii avea nu știu ce poze pentru un album și uitase să se programeze la tuns. Din 5 frizerii în care am intrat, doar la una am găsit liber, fără programare. Și a costat mai mult decât un burger din pui de Angus. 

Și celălat copil mi-a copt-o când mi-era concediul mai drag, brusc a insistat să fie tuns fix când eram în Polonia, unde se agață harta în cuiul lui Pepelea, de a trebuit să scot 35 de zloți pentru a avea el onoarea de a fi dichisit de un stilist pediatru.

Eu n-am problema asta, de când Dalila mi-a urat la naștere să îmi cadă părul în formă de Mickey Mouse. Ah, părul meu cândva crestat în două cu toporul, acum îi duce naiba dorul. Mă tund singur de ani de zile, nu am grețuri, nici că-mi pasă dacă scalpul  are pe alocuri smocuri. Când m-apuc să intru-n pâine, tund de azi și până mâine, dau pe corp, pe la subrațuri și printre-ale pielii straturi. Mulțumesc, Michael Philips, că de peste 20 de ani, barba nu îmi mai întunecă fața, nici iritația viața.