La final de săptămână, după atâtea zile agitate, nu vreți voi să salivați la niște bucate? Ieri am fost iar norocos, am fost chemat la masa soacrei și am mâncat cu înțelepciunea-mi caracteristică. Restul familiei s-a pus civilizat la masă. Eu, ginere model, am luat bolul și tava și m-am pus în pat, ca la mine acasă. Trebuia să rescanez lista de canale la televizorul soacrei, m-a așteptat încă de sâmbăta trecută, dar fusesem ocupat cu știți-voi-ce.

Băbăete, mai rar găsești așa bunătate în casa soacrei, în afară de pensia scoasă integral din cont cu ajutorul cardului pe al cărui verso e trecut codul PIN. Ardeii kapia fuseseră copți cu o seară înainte direct în jar, apoi tăvăliți în ulei, usturoi zdrobit, ardei iute și puțin oțet. Just a touch. Vă zic, creveții aia dezghețați la minte se dau și acum de ceasul morții, pentru că nu i-am ales pe ei în drum spre soacră și am preferat să o ard vegetal. Am mâncat până m-am spart, cred că vreo 6-7 ardei grași și cărnoși. Nu mi-a mai trebuit nimic altceva, nici pâine, nici desert.

Știu că nu mă credeți, așa că recunosc, pentru că nu îmi pot minți fanii. 2 ore mai târziu, în loc să mă îndrept spre casă, am păcătuit cu un papanaș la pachet, cu dulceață de afine culese din Ciucaș (frate, frate, dar doar afinele sunt pe bani) și niște smântână vărsată, adusă tocmai din Covasna. Să tot ai așa rude!

Ca să fie ziua completă, pe seară a trecut și soră-mea pe la noi, bucuroasă că a scăpat de corvoada finalului de august. Borcanul cu zacuscă fierbinte nu a apucat să fie pozat, iar 300 grame de fericire au dispărut într-o clipită. Practic, am mâncat gratuit toată ziulica, ceea ce mi-e mi-a convenit de minune.

Să nu uit: la mulți ani nostagicilor! La mulți, mulți ani de chin, dacă își doresc să revină acele vremuri.