kronwurstblog

Rețete, vești și povești răstălmăcite

Publicat pe 25/09/2026 la 07:30 • De Kronwurst

Pickpockets

Nu mă refer la guvernanții din Team Bolo, care bagă adânc mâna în buzunarele noastre de parcă ar fi vistieria fără fund a PSD-ului, dar, pentru că tot vorbeam zilele trecute cu Jual despre hoții de buzunare din Paris, mi-am dat seama că, până la vârsta asta frumoasă, eu nu țin minte să fi fost vreodată victima unui furt din mijloacele de transport în comun. Sau de pe stradă, din lift sau din orice alt loc, for that matter. Nu vreau să cobesc, dar, fie sunt atât de prost îmbrăcat (adică am gusturi proaste la îmbrăcăminte), încât nu atrag atenția, fie nu s-a întâlnit încă hoțul cu mine. Sau, când a văzut brațele-mi de Arnold îndesate în buzunare, s-a gândit că n-are cum să-i mai încapă și lui degetele subtilizatoare.

Așa că acum, ca să pară că îmi fac temele și în timpul liber, am intrat pe site-ul fiipregătit.ro și am conspectat ca la școală, în ora de dirigenție, când făceam fizică (știu, să faci fizică la profilul uman nu este deloc uman, dar măcar cu profa de chimie aveam o chimie aparte: ea ne spunea ce să copiem, noi nu o deranjam în cancelarie):

image

Surprinzător, dar sfaturile enumerate chiar sunt de bun simț. La cât de multe persoane (fete, în special) văd că merg pe stradă cu telefonul înfipt neglijent pe jumătate în buzunarul de la spate, presupun că încă nu au făcut cunoștință cu forța de atracție a mâinilor prestidigitatorilor din domeniu, altfel nu-mi explic de ce ai bănănăi în public cu cel mai de preț obiect din ziua de azi, după țigara electronică. În buzunarele de la spate, eu țin doar scobitori, că nu știi când îți scoate norocul în cale un platou cu mici și n-ai cum să-i apuci, sau mă autoinvit în oraș să iau o vrăbioară de vită din farfurie în schimbul dozelor colectate din gardul viu, și, spre deosebire de fripturiștii din politică, care nici usturoi n-au mâncat, nici programul de guvernare nu le pute, îmi rămâne mereu carne printre dinți.

De-aia vă zic eu vouă ceva foarte important: dacă transportați saltele cu sume mari de bani, nu cum am făcut eu acum 20 de ani la achiziția unui apartament, cu banii în ciorapi și ciorapii înveliți în bandă adezivă, când încă se mai putea plăti cu numerar, mergeți mai degrabă pe jos până la cea mai apropiată filială bancară, decât să luați autobuzul, că riscați să rămâneți fără ei. Sau folosiți o cutie de pantofi, e mai la modă.

Dacă, totuși, sunteți nevoiți să vă deplasați pe distanțe mai mari și urcați în metrou, poziționați-vă lângă persoane de încredere, de exemplu cineva care citește o carte total absorbit de intrigă, nu lângă unul care pare că a băut argint viu și îi joacă ochii în cap ca la Pinball, după 5 cafele. Dar nu este o regulă, un gentleman în pardesiu poate ascunde oricând o surpriză neplăcută, cum ar fi: lipsa totală de inhibiție și de haine pe sub pardesiu. Văzut cu ochii proprii într-o stație de autobuz din Brașov, vizavi de Teatrul Dramatic. Mai dramatică a fost situația pentru el, când l-au târât polițiștii pe asfalt, și el nu purta nimic pe dedesubt. Sper că i-au rojnăit bijuteriile suficient, cât să nu mai facă acte de acest gen.

Mai am un sigur sfat (nu e chiar din categoria hoților de buzunare, dar buzunarele au fost indirect afectate), apoi vă las să le citiți voi pe toate: nu vorbiți în gura mare prin autobuz despre cum tocmai ați vândut apartamentul, că nu știți cine ascultă. Tot prin preajma achiziției imobiliare sus-menționate, când eu măturam cu fărașul teancuri de euro verzi de pe jos, așteptând să vină aprobarea de la bancă, auzisem la știri că un vânzător gură-spartă, care stătea la etajul 4 din 4, a fost vizitat de zâna măseluță în timpul nopții toride de vară și aceasta a plecat de sub perna lui cu 40 de mii de euro. Intrare lipsită de efracție de pe acoperișul blocului, pe geamul deschis. De-aia e bine să montezi aer condiționat, că uite în ce belele poți intra din cauza căldurii. Și a prostiei omenești. Banii nu au fost recuperați niciodată, probabil zâna respectivă i-a topit și și-a pus dantură de aur, pe model uzbek.

Continuați să mă urmăriți pentru alte povețe și îndemnuri. Și mai bine: abonați-vă pe mail, ca să nu pierdeți postările mele sau portofelul. Banii ca banii, că oricum se cheltuie, dar cu refacerea actelor aveți cel mai mult de tras.

6 răspunsuri la “Pickpockets”

  1. pvladc spune:

    Acum vreo 25 de ani, tramvaiul 41, s-au urcat vreo 10 duamne care aveau impreuna 100 de fuste. Eu ma simteam in siguranta cu banii bagati in buzunarul din fata al blugilor care tipau pe mine. Daca voiam sa cumpar ceva ma chinuiam sa-i scot. Fort Knox la purtator.
    Zece statii mai tarziu teancul de bani era tot acolo. Disparusera doar bancnotele mari si imi lasasera maruntisul – cateva hartii de 1000 si 2000 de lei (10 si 20 de bani acum).
    Deci eram alert, banii erau pusi bine si tot „au disparut”. Sa nu va credeti niciodata mai tari ca hotii, veti plati.

  2. Jual spune:

    Pe barbatu-meu l-au buzunarit in Constanta. N-a simtit nimic. A presupus ca operatia s-a intâmplat când ne-am urcat in autobuzul pentru Mamaia.

  3. OldJohn spune:

    O singură dată am pățit.
    Aveam o geantă foto pe care o purtam la muncă și avea 2 buzunărele la capete, iar acolo aveam actele. O aduceam pe nepoată de la Ploiești la București și mai aveam și niște bagaje. Pentru ca nu aș fi putut alerga după un eventual hoț, din cauza copilului, a avut tupeu să mă verifice la inventar. Am rămas fără niște acte. Buletinul nu îl purtam ca era modelulăla mare mi-a displacut mereu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.