Mănânc multe prostii, în general cam tot ce alții nici nu vor să audă, darămite să mai bage și în gură. Văzusem la o emisiune cum David Rocco degusta undeva prin Sicilia niște carne de cal la grătar. Specialitate locală. În timp ce filmau, lângă el, o femeie în compania căreia se afla, a nechezat brusc, când vedeta canadiană a început să mănânce din preparat. Am râs și eu, au râs și ei, și mi s-a părut haios că au difuzat momentul. La o adică, și carnea asta de cal este plină de fier, ca vita, dar e mai slabă, deci mai sănătoasă. Și eu am mâncat în Catania o pizza cu carne de cal și mi s-a părut că este o idee mai dulceagă. Țin minte că era spre seară, mă uitam după meniurile scrise cu cretă pe tăblițe, când văd o trattorie tipică, complet goală, cu excepția unei mese în spate, unde stătea un mafiot în costum negru, cu helancă pe gât și pălărie pe cap, înconjurat de băieți unul și unul, care jucau cărți, dar nu ca la noi, cu chiote și înjurături, ci într-o liniște mormântală. Și mă duc, mă apuc eu să consult meniul, mafiozoul se ridică ca un vampir, vine pe silențios la mine și mă întreabă direct în engleză ce aș dori să comand, cu accentul lui Joe Pesci. Ce să stau eu la discuții cu Il Dottore, să îi explic că aș fi preferat niște involtini de cal cu Pecorino și pesmet, pârpălite la grătar? I-am zis că vreau pizza aia din meniu cu salsiccia de cal, la pachet, por favore.

Din moment ce vă scriu acest articol, asta înseamnă că nu m-a încălțat ca în filme, cu cizme de beton la găleată, invitându-mă să culeg alge și scoici proaspete de pe fundul mării. Ar fi fost și greu să fac asta, cu mâinile legate la spate în lanțuri de Prometeu. Nu, dragi comentatori. M-a rugat să aspeta, signore, 8 minutti, a strigat către un pizzaiolo invizibil până în acel moment: cavallo, eee! și, 8 minute mai târziu, una dintre gorilele cu siluetă de marinar bolnav de scorbut mi-a adus pizza dorită, am dat banii, 9 euro, fără să mai aștept rest, și am tulit-o nechezând spre soție, care deja mă credea dispărut. Am savurat singur toată pizza, în timp ce ea mă bodogănea cu drag, cum îi e felul: mănânci toate prostiile! Și are dreptate. Aș mânca și făină de greieri, și cosași prăjiți sau viermișori crocanți on a stick. Dacă miliarde de oameni le mănâncă, sigur pot și eu. Cu balutul ăla filipinez s-ar putea să am ceva probleme la măsele, dar găsesc eu vreo sticlă de alcool cu sânge de șarpe cu care să ajut deglutiția.

Vouă poate v-ar surâde ideea unor tentacule de caracatiță mișcătoare, cum se practică în Coreea de Sud, dar, dacă nici asta nu vă place, luați de-aici un calzone autentic, cum numai la mapizza găsiți, cu simbolul universal al bogăției italiene pe cutie.