Ce-i gustos, și mie îmi place. Dar și juniorului, căci el a fost în centrul atenției universului familiei noastre zilele trecute, când a mai adăugat un an pe răbojul vieții, intrând cu pași mari cât măsura 46,5 la picior în ultimul an de adolescență dinainte de primul an de majorat. Și, pentru că el asta și-a dorit în compania noastră, asta s-a și întâmplat. S-a mers la cel mai bun burger din Brașov, după umila mea părere. Tura asta am petrecut în familie, pentru că, separat, și-a făcut de cap în oraș cu prietenii din gașca sa, care acasă nu poate să stea nicio clipă, fac numai risipă. Știu, o să-mi fie dor să spun asta.

Am fost norocoși să prindem cam ultima zi cu vreme superbă din vara asta indiană, cu livratori așișderea. N-au brașovenii norocul să dea în trafic peste Mîndruță pe bicicletă, costumat în lupul de pe Woltstreet, dar ne mulțumim cu ce avem: flip-flop, it’s 5 o’clock! Nu ca bucureștenii: hai, Mîndruță, bagă tare, să văd ce-aduci de mâncare!

Tot „norocoși” putem spune că am fost și pentru că juniorul s-a născut prematur la 34 de săptămâni, dar a recuperat masiv pe parcursul vieții, altfel am fi aniversat cu un ceai fierbinte sau cu o țuică fiartă, cu păturici peste gleznuțe, cândva, la început de noiembrie. Dar așa, la 25 de grade, am putut savura pe îndelete o limonadă, o cafea sau o

fără să ne deranjeze traficul calm de duminică. Totuși, nu mi-ar plăcea să vin aici la terasă într-o zi lucrătoare, pentru că locul este la intersecția a două bulevarde mari, peste drum de Ceasu’ Rău, cu semafoarele și poluarea corespunzătoare. La interior, în schimb, m-aș întoarce mereu, indiferent de anotimp. Ceea ce am cam și făcut cu alte ocazii nesemnalizate. Tura asta, ambianța plăcută a fost întreruptă, ocazional, de câțiva puști care se alergau reciproc printre mese, profitând de neatenția părinților, implicați în conversații elitiste, dar, dacă-i copil, să se joace, dacă-i cal, să tragă; și dacă-i client, să citească și meniul.

Așa cum nu merg la restaurant cu pantaloni mulați deasupra gleznuțelor și mocasini din piele întoarsă fără șosete, ca știm-noi-care frați (nu Grimm, dar asta este o altă poveste), tot așa nu mi-am comandat nici 3 Fete Negre, matronate de Aurelia Vișinescu, pentru că nu s-ar fi potrivit cu un burger, oricât de Angus ar fi carnea de vită. Că tot veni vorba despre obiectivul ieșirii în oraș, după un scurt moment pentru deliberare, fiecare și-a ales ce burger a dorit. Eu, membru în formă de vază în juriul cârnățesc, am ales un double smash burger, cu deja clasica garnitură pentru mine: cartofi cu usturoi și pătrunjel, pentru că mă topesc în bucătărie fără el. Nu mă pronunț cu privire la opțiunile celorlalți, pentru că n-am gustat. Al meu a fost baban și gustos. Poate chifla e puțin cam prea moale și dulce, dacă e să găsesc un cusur. Aș schimba sosul? Nu neapărat, dar aș reduce din proporția de maioneză în favoarea unui iaurt grecesc.

De fapt, un aspect negativ pot spune că a existat. Deși am comandat desertul în același timp cu băuturile și mâncarea, a durat foarte mult ca desertul să fie adus la masă. Cele 7-8 minute menționate de ospătar după ce am terminat burgerii s-au transformat în 25 de minute. Măcar am profitat de timpul frumos și am mai făcut poze nedestinate ochiului public. Dar desertul a meritat așteptarea. Lava cake cu înghețată de vanilie, inserția de ciocolată a curs frumos, așa cum numai lava o face. Magma cum laude, nimic de zis.

All in all, a fost o burgereală mai mult decât agreabilă și nu pot decât să recomand localul. În orice caz, e mai plăcut decât să mănânci în foșneala și fojgăiala din celelalte puncte de lucru Kronburger, aflate în mallurile AFI și Coresi. Până data viitoare, Sfântul Angus fie cu voi!