Eu mai intru din când în când pe site-ul avocatnet.ro, pentru că încerc cât de mult pot eu să învăț din greșelile comise de alte persoane în materie juridică. Și, la câte chițibușuri umblă libere prin țară, nu se știe niciodată când informațiile oferite în unele articole se vor dovedi utile în plan personal. Dimineața asta, în zona de acces gratuit, mi-a atras atenția un articol care avea scris mare de tot în titlu, cu portocaliu, REMINDER. M-am simțit de parcă aș fi uitat să depun o declarație fiscală, chiar dacă apoi titlul trata chestiunea președintelui asociației de proprietari, cum că acesta trebuie să fie măcar coproprietar al unui apartament din bloc.

Am zâmbit în barbă, pentru că mi-am adus aminte cum, cu niște ani în urmă, asociația noastră rămăsese fără președinte de bloc, o parte dintre actele arhivei nu au mai fost găsite, se schimbase și legea, nimeni nu voia să se bage. În plus, doamna administrator care gestiona plățile către operatorii de utilități se retrăsese din activitate, deci eram în plop, și plopul nu făcea micșunele, doar acumula datorii. Din fericire, în cele din urmă, s-a oferit un vecin, candidat ideal: pensionar tinerel, toată ziua pe acasă, dispus să semneze pe la bănci. Tot din fericire, nu aveam și nu avem rău-platnici în asociație, dar nici imobilul nu întinerește mai rapid ca mine. Totuși, parcă n-aș vrea să mă prindă pensia într-un bloc care va aniversa în picioare un veac de singurătate.

Dar altceva voiam să vă supun atenției, pentru că efectiv mi se pare că s-a ajuns într-un punct în care un român de rând, cu un salariu mediu pe economie, nici nu mai poate îndrăzni să viseze să ia o garsonieră în Brașov, chiar și cu credit pe viață, într-o zonă extrem de aglomerată și poluată atât fonic, cât și gazos. Poate și de-aia imobilul de mai jos stă de câteva luni la vânzare. Sau poate contează faptul că blocul din postare e din anii ’50, că ambulanțierii din salvările care se aud zilnic sosind la Spitalul Județean au prostul obicei de a croncăni frecvent din sirenă, ca paznicul din ghereta aflată la intrare să poată ridica bariera, apăsând un buton. În plus, toți croncănitorii neasigurați din județul Covasna vin aici să-și facă analizele în regim de urgență, blocând zi și noapte parcările rezidențiale. Iar în spatele imobilului respectiv, vizavi de UPU, se află și fostul liceu sanitar cu cămin de elevi (plus o parte din curte retrocedată unui investitor privat, care are intenția de a înghesui un bloc în spațiul verde, pentru că de ce nu), acest aspect adăugând la aglomerarea străduțelor cu sens unic. Ce mai, nu recomand nici dușmanilor din capitală să își cumpere o locuință aici din comisioanele de afiliere.

Dar, în primul rând, pe mine mă șochează prețul. Cum să ceri 83k de euro pe o garsonieră care are vechimea festivalului San Remo? Mi-e groază mie, în caz de cutremur, că stau în imobil din anii ’70 și văd fisuri în mozaicul de pe casa scării care își afișează clivajul în ton cu moda influenkerițelor. Pentru că mi-a tot apărut în feed domnul agent din Șoldănești, știu că prin vară, garsoniera era închiriată pentru 350 de euro pe lună, deci se prea poate să fii nevoit să preiei și contractul de locațiune.

Dar mai știi, poate avem printre noi un cititor care are stare și deține 1 milion de euro (plus aparate de bruiaj și card de senator cavaler de Malta). Pentru el, același agent imobiliar are, printre altele, la vânzare și un apartament de 2 camere, într-un alt cartier care se sufocă: Tractorul. De data asta, prețul este nu mai puțin, poate doar mai mult de 146.900 euro cu parcare inclusă, pentru că mai sunt și taxe notariale and shit. Vă las pe voi să-mi spuneți ce părere aveți, dacă vi se pare mult sau puțin și cât de sustenabilă mai este ideea de a deține o locuință personală, în condițiile majorării din ianuarie cu cca. 80% a impozitelor pe proprietăți.