Pasiunea mea: curățenia
Prieteni (Pot să vă numesc prieteni acum, da? Totuși, am trecut împreună prin aproape 500 de articole, în cele 9 luni din sarcina autoimpusă de a întreține un blog personal), nu am apucat să vă zic ce am făcut prima și prima dată, după ce am ajuns la destinație în Belgia cu pachetul de mușchi și de nervi din sângele meu și din carnea soției. N-o să vă vină să credeți, dați scroll mai jos!
Odată sosiți la căminul studențesc, de fapt casa studențească în care antamasem o cameră cu baie pentru boboc încă din luna martie a.c (ceea ce vă recomand și vouă, dacă alegeți cândva un drum similar pentru ai voștri tineri care vor nu doar la Paris să învețe), am descărcat mașina și… ne-am apucat de curățenie.
Ați auzit bine. Deși camera arăta că în poze, studentul anterior nu pusese prea mult accentul sau detergentul pe geamuri sau pe orice alt obiect de mobilier. Era praf peste tot, pânze de păianjen pe care se legănau muște și țânțari mumificați, iar în baie, vasul de toaletă sau bateriile nu văzuseră soluții anticalcar de ani de zile. Jeg! Jeg everywhere!
Vreți o imagine cu capacul de WC în starea găsită? Mai bine nu, că nu vreau să vă stric duminica cu stropii de ploaie anunțați în prognoză. N-aveam chef, dar a trebuit să dau o fugă la cel mai apropiat magazin, de unde am venit cu o plasă de sprayuri și alte soluții de curățenie, lavete, detartrant, măturică și făraș, racletă pentru geamuri, șervețele umede. Inclusiv odorizante WC. La astea nu m-am așteptat de acasă că vor fi necesare și nu le pusesem în bagaj. Aviz părinților amatori. Învățați din greșelile mele, nu ale voastre.
First thing first, am dat jos perdelele (mai unsuroase ca merdenelele din Piața Amzei) și draperiile și le-am spălat cu detergentul lichid adus în ligheanul adus (din păcate, în clădire știam deja că nu există mașină de spălat). Fiind foarte cald la început de septembrie, numai bine s-au uscat în baie (pe uscătorul de rufe luat dintr-un Ikea întâlnit pe drum).
Apoi am șters absolut toate suprafețele: de la ușile, polițele dulapurilor și cadrul patului până la oglinda din baie și de la vasul de toaletă până la chederele geamurilor sau clanțele ușilor. Ce mai! Timp de 3-4 ore, pentru al nostru boboc, am făcut o curățenie boboc, de ți-era mai mare dragul să stai acolo singur, departe de familie. Ne-a prins seara târziu, când am terminat de instalat copilul în ceea ce va fi, probabil, casa lui pentru următorii 3 ani, dacă nu intervine altceva între timp.
Sunt conștient că nu se va menține la fel, doar îmi cunosc copilul (sau cred că îl cunosc), dar, măcar pentru o perioadă, pot dormi liniștit că, din nou, am făcut tot ce puteam pentru a ne fi bine ambelor părți.
Înțeleg perfect. Și la mine totul începe cu o curățenie generală. Uneori, sub stratul de jeg descoperi adevărate comori! Așa mi s-a întâmplat mie cu o tigaie găsită în apartamentul în care locuiesc. Primul gând a fost să o arunc direct. Dar ceva m-a oprit și bine am făcut. Dintr-o chestie neagră, lipicioasă și scârboasă, a ieșit o minune de tigaie ceramică Delimano, albă care e printre cele mai bune pe care le-am folosit vreodată.
Jinduiesc și eu la una de ceramică veritabilă, nu Heinner, care e slabă tare, dar încă rezist să nu o arunc.
Oh, cat de bine te inteleg! Imi aduc aminte cât de oribila a fost garsoniera inchiriata lui fii-miu. Pâna si o saltea noua a trebuit sa cumparam. La cele 2 garsoniere ale fetei n-am avut atât de lucru, la prima chiar deloc. Problema cu a doua, acuma unde e acuma, e ca e umeda si dulapurile au o putoare de statut si de vechi (desi nu e vechi) de nu se poate. Numai ca e in nord, unde nu prea e soare si ferestrele dau intr-o curte mica, cu un mare zid in fata.
Saltea am dus și noi din România, pentru că era ușoară și compactă și vidată în folie. Și mai ieftină ca în Belgia. Urâtă treaba cu umezeala, intră peste tot senzația aia însoțită de mirosul jilav. Al nostru și-a ales camera mai umbroasă pentru că era singura care avea baia lipită de perete, deci nu-l deranjează altcineva cu zgomote firești.
Pentru că nevasta e bolnavă pe teme de curățenie nu puteam sa inființăm decât o firmă de profil 😂.
Noi facem curat și dacă mergem în vacanță la un Airbnb.
Eu fac curat când plec de acasă în concediu și când mă decazez din apartamente în regim hotelier, dacă am ustensile. O firmă de curățenie nu e deloc o idee rea, la cât de comodă a devenit lumea.