Messburger and cheese
Prin vânt, prin ploaie, fum, prin mii de baionete, ieri am fost la Hesburger, dar am rămas dezamăgit: carnea are gust de ghete. Cu tot cu șosete. Purtate o vară de pe timpul lui Dromihete.
Sucul de dozator era pe jumătate plin cu gheață, bună de pus în paharul de whisky gol. Cartofii au fost singura chestie decentă, dar i-am cedat unui alt pofticios.
În total, dus-întors, am pedalat 20 + km cam degeaba. Aproape degeaba, pentru că la câțiva metri de finlandezi s-a deschis o sală de fitness și am putut admira în habitatul lor natural niște gazele.
Poză discretă cu una dintre ele:
Pentru mine e clar: când voi mai avea un cheat day, tot la Kronburger voi apela. În opinia mea definitivă, ei fac cei mai buni burgeri din Brașov. Se aude, Sergiana???
Și, dacă tot am porcit dieta pentru câteva ore, în lipsa mea, porcuții din familie au atentat la desertul născut din sugestia domnului Paleologu, și anume cheesecake, deși abia fusese turnat în formă.
Ca rețetă nu prea sunt multe de spus. 500 g de Ricotta cu 500 g de Mascarpone, mixate bine cu 4 plicuri de zahăr vanilat Bourbon, sucul de la o jumătate de lămâie și puțină gelatină. Pat de biscuiți cu migdale zdrobiți, amestecați cu niște unt topit. Pentru topping am fiert vreo 10 minute o punguță de fructe de pădure cu 100g zahăr și am lăsat să se răcească.
Atentatul a avut o asemenea amploare, că s-a mâncat mai mult de jumătate din cheesecake, m-am și supărat puțin pe ei că nu au avut răbdare, dar mi-a trecut repede, când am gustat și eu. Știți că nu sunt religios, dar este dumnezeiesc.
Vă las cu pozele realizate în lumina amurgului și aștept să mă certați că am fost un băiat rău.
Ce bine că nu am pasiuni Pantagruelice😜
Spuse Lordul John, ținându-se de șale…
Dar de-acum; dar de-acum s-a terminat. Cri-cri-cri, toamnă gri. 🙂
Ieri am fugit cand am vazut cosul ala. Azi instigi la ura impotriva mancatului sanatos.
Hotaraste-te cu politica asta editoriala, sa stiu daca intru inainte sau dupa masa. :))
Dr. Chaos in the house. Așa e și în viață, ne strecurăm printre obstacole, dar trebuie înfruntate toate. Azi am de gând să abuzez iar de genunchi, dacă mă lasă vremea. Auzi, da’ un tricou mișto nu te interesează? Îl dau ‘eftin.
Nu sunt eu cu jocuri si concursuri.
Dar daca tot a venit vorba, cred ca articolul ala pe care l-ai facut sticky ar sta mai bine in sidebar. Acum da impresia ca nu mai scrii nimic nou pe blog.
Mâine dau jos articolul cu lavabilă sticky, că se împlinește sorocul. Nu cred că permite tema. Tot ce scriu pun și pe platforma-suport de șters la fund a lui Zuckerberg. La cât de interesată e lumea de încă un creator, îmi mănâncă moliile tricourile. E suficient un comentariu, nu știi din ce easybox sare iepurele.
Eu nu-s fan burger. Număr pe degetele de la o mână de câte ori am mâncat și de fiecare dată a fost de tip homemade.
În schimb cheeseclake-ul este unul din deserturile preferate. Spre deosebire de tine, eu pun un pic de gelatină în sosul de la fructe, nu în compoziția de brânză.
Probabil sătul de hamburgerul cu parizer, burgerul cu vită suculentă mi se pare că merită promovat. Nu și „mizeriile” din marile lanțuri, cu patty-uri gen mochetă de pâslă.
Nu mă prea împac cu gelatina, vezi aici: https://kronwurstblog.ro/mi-s-a-lasat/.
Complicată treabă! Eu nu practic regim de slăbire cu cheat days, nu mai funcționează. Probabil curele de slăbire drastice din tinerețe își spun cuvântul. Sau poate vârsta. Ce funcționează e un plan alimentar săptămânal, cu câte 7 porții de proteină, 7-8 porții de legume, 7 porții de carbohidrați și o porție de grăsimi pe zi. O porție de proteină (carne, ouă, iaurt, chefir, brânză slabă) e lată cât circumferința palmei fără degete și cam 1 cm de înaltă, una de legume (de orice fel) cât volumul pumnului, una de carbohidrați (orez basmati, orez integral, pâine integrală, quinoi, amarant, hrișcă, cartof dulce, fructe proaspete sau congelate) cât încape în căușul palmei și una de grăsimi (chia, avocado, nuci, migdale, caju, ulei de măsline extravirgin) cât volumul degetului mare. Chiar și împărțite în 3 mese și 2 gustări de-a lungul unei zile, este mult prea multă mâncare pentru mine, dar culmea, doar așa mai slăbesc. Și cu zero pofte de „porceală”. Încă nu reușesc să țin constant acest regim, pe viață cum ar veni, e un efort prea mare să mănânc atât de mult și de des, deși rezultatele ar justifica efortul. Am testat reducerea cantităților, respectând combinațiile de nutrienți. Nu am mai slăbit și au reapărut și poftele de combinații periculoase. Curat complicăciune!
Și mergi și la sală, ba chiar ai intenții necurate să te duci dimineața!!! Bine zicea Edel, tu nu pășești, tu plutești fără greutăți. Azi am mai băgat niște cardio pe bicicletă cu miros de tei, dar am scăpat la cireșe. Complicăciune.
Ahahaha, mistery solved!😂 Moamă, asta cu cireșele e o clasică a amintirilor mele. „Cura zero”, ținută cu vară-mea la bunici prin liceu, vreo săptămână n-am mâncat nimic. Doar am băut apă. Am fugit de foame pe coclauri și am dat de-un cireș. A făcut vară-mea măcel acolo, nici nu știu cum naiba am rezistat. Până am ajuns acasă, la prăjiturile mamei…