Material primit de la un tip pe nume Claudiu. Mai sunt mulți ca el, care nu comentează, dar le mulțumesc tuturor că mă vizitează des. Deși sunt în mare parte utilizator igienic de bideu, nu pot să nu rezonez cu strigătul de ajutor al autorului de pe creatorul lui de conținut. 🙂

Nu știu cu ce am greșit într-o viață anterioară, încât să merităm așa o surpriză. Cert este că vizita la locul acela unde până și împăratul merge singur a devenit un loc unde facem treabă. Nu doar treaba la care vă gândiți, pentru că inevitabil treaba aceea se lasă apoi cu altă treabă, adică cu nițel șmotru.

Să nu se înțeleagă că la noi în familie ne urcăm cu picioarele pe vasul de toaletă sau facem direct pe gresie, cum se obișnuia prin căminul studențesc sau cum se obișnuiește încă prin toaletele publice. Nu, marea nemulțumire este că hârtia igienică reciclată, pe care am cumpărat-o de ani de zile de la Lidl, a devenit de ceva timp mai mizerabilă decât fundurile aflate în dotarea familiei.

Toate bune și frumoase cu hârtia igienică până la ultimele loturi. Era o hârtie pe care ne puteam baza, nu ne lăsa la greu. Coșbuc zicea: de rupi din codru o rămurea, ce-i pasă codrului de ea! Nouă în schimb ne cam păsa, că era hârtie reciclată. Având în vedere că am cumpărat de ani de zile același produs, cred că am salvat până acum o pădurice și am făcut și Zewa economii la buget.

Poate așa a gândit și producătorul hârtiei, că e momentul să facă ceva economii, poate a umblat la rețetă, poate a încercat să reducă factura de energie, cert este că, de fiecare dată când rupem foi din rola de hârtie, din ea se desprind particule de hârtie, închise la culoare, care apoi se aștern sub suportul de hârtie igienică și pe vasul de toaletă, de zici că suntem la Copșa Mică, cea de pe vremuri. Și dă-i și șterge de fiecare dată fundul, apoi colacul vasului de toaletă și la final gresia.

Colac peste pupăză (pun intended), și ambalajul a început să sufere. Eu sunt gospodar prevăzător și avem mereu un stoc suficient de role de hârtie pe raftul din baie, să nu fim nevoiți să deschidem ușa la baie și să strigăm după ajutor, ca Elaine din Seinfeld, sau, mai rău, să ne trezim că nu mai este hârtie igienică în casă și să fim nevoiți să ne servim din caietele de școală ale copiilor, că ziare tradiționale nu avem în casă. Cu atâta inteligență artificială în jur, se pare că și rolele din ultimele loturi au ceva inteligență artificială prin ele, pentru că au început să imite comportamentul nostru. Cum le punem pe raft în baie, cum se dezbracă de ambalaj și își expun nudurile nebronzate.

Domnu’ Lidl, vă rog să faceți ceva cu hârtia, că așa nu se mai poate. Știm noi că în Germania toate lucrurile bune sunt trei la număr (Alle guten Dinge sind drei), dar ne-am cam săturat să ștergem de fiecare dată fund, colac și gresie.