Marș la muncă!
Cunoașteți sentimentul acela când puiul tău se transformă, din băiețelul pentru care tatăl lui înseamnă tot universul, în adolescentul clocotind de nervi, care se abține cu greu să te abordeze în stil Lăcătuș, atunci când îi faci o simplă observație?
Dar reacția soției, când i-am zis că m-am săturat de corporație și corporația de mine, și că atunci când voi fi mai mare de atât, vreau să fiu blogger? La mine a fost cam așa: la muncă, nu la întindere de gumă.
Lasă un răspuns