Ajung acasă seara târziu, după destrăbălare la un Brifcor. În scară, întuneric, cam ca de obicei. În mod normal, asta nu era neapărat o problemă, măcar nu vedeam șobolanii fojgăind pe la picioare, doar îi auzeam. Dau să chem liftul, se aprinde becul care îmi semnalizează că liftul e deja la parter, doar că, presupun eu, becul din lift e ars, cum se întâmpla des. Mno, trag de ușă, mi s-a părut mie că a agățat puțin, dar s-a deschis. Totuși, prevăzător, nu intru ca PSD în pilonul 2 de pensii, bâjbâi cu piciorul, simt podeaua și fac un pas. Nu a fost podeaua, pentru că am căzut ca un politician în sondaje. Să fi căzut în gol un metru. Noroc cu plasa de siguranță, mi-am zis în gând, în timp ce încercam să mă ridic.