După cum am menționat (sper că de dimineață, mi-e să nu încurc ziua), revin cu impresii și imagini înfățișând „prada” zilei de pescuit din weekend. Dacă la dus am ales traseul clasic spre viitorul nod rutier al autostrăzii Brașov-Făgăraș, prin Codlea, ocolind cu succes Mănăstirea Rupestră de la Șinca Veche, la întoarcere, înfrigurați în trup și suflet și înfometați în cuget și simțuri, am stabilit de comun acord, noi, cei trei pescari amatori, să oprim la un restaurant din rețeaua Sergiana pe care puțină lume îl mai cunoaște și la care, după cum am constatat, și mai puțină lume se oprește.

Situat fix în centrul Poienii Mărului și având la parter un magazin tot din lanțul Sergiana, din afară, restaurantul Mama Leti nu pare să promită prea multe, ba chiar, dacă vii dinspre Poiana Narciselor cu un braț de flori culese ilegal și nu știi de el, riști să îl ratezi. Găsești parcare pe acolo, pe undeva, dar nu e nimic organizat, ci fix ca la țară: fiecare pe unde-apucă. Dacă ai noroc să te blocheze un șofer de TIR pe avarii, cum am pățit noi, trebuie să aștepți să revină din treaba lui, doar nu te apuci să claxonezi la ora prânzului, când ciurda încă e pe pășune, nu și în trafic.

Până să ne hotărâm ce dorim să comandăm, de când n-am mai călcat în beciul Sergiana de pe Mureșenilor, din Brașov, sau în Casa Tudor de pe Avram Iancu, ambele operate (printre alte restaurante) tot de grupul Sergiana, uitasem că, din partea casei, avem pâine proaspătă și pastă de jumări cu ceapă roșie. Un antreu mai mult decât binevenit, în condițiile de epuizare stomacală date. S-a uns și s-a păpat tot, mai ales că ceapa era proaspăt tăiată, ceea ce am apreciat suplimentar, pentru că urăsc ceapa crudă oxidată, care capătă un gust metalic când stă cu orele.

N-am fost inspirat să fac poze la meniu, noroc că este și online și actualizat la zi (cel puțin la data la care scriu eu), dar nu cred că poziționarea pe hartă ar justifica o listă stufoasă de preparate simandicoase. Mai bine câteva bune și cu materie primă proaspătă. Cum ar fi coastele de porc la 55 de lei porția, primite crude direct de la abatorul propriu, după cum ne-a explicat ospătărița, la care am adăugat ca garnitură cartofi copți de 14 lei, însoțiți de un sos pe bază de smântână, usturoi și mărar. A fost un 69 consumat în tăcere, fără clinchet de pahare. Ori suntem gurmanzi, ori nu mai suntem.

N-am vrut să dau explicații adolescentului care ne însoțea, așa că nu am ales pizdulice de scrofițe pe jar, dar sună mai interesant decât arată, vă asigur din surse sigure. Adolescentul are oricum toată viața înainte ca să experimenteze gusturi deosebite. Vă pot spune că mi-a plăcut mult cum era asezonată carnea și gradul de pătrundere, faptul că bucățile de carne erau parțial dezosate și că erau chiar proaspete, neavând baițuri sau condimente care să mascheze eventuala vechime, cum e cazul altor cârciumi cu ștaif. Cartofii au fost ce trebuie, cu o crustă crocantă obținută pe plită, dar moi la interior, numai buni de înmuiat în sos. Al doilea sos inclus lângă carne a fost ca un ketchup pentru pizza, nu m-a dat pe spate (motivul ar fi și faptul că scaunele de la mese sunt destul de trainice și confortabile) și eu, personal, nu l-aș oferi mesenilor pentru preparate la grătar.

Partenerii de minciog au mers pe clasic: șnițel de pui cu cartofi și cașcaval pane. N-am gustat, nici ei n-au strâmbat din nas, dar nici eu nu pot spune că aș comanda vreodată grăsimi (supposedly) lactate prăjite în grăsimi vegetale. Nici ciolanul cu fasole nu văd acum dintr-o recenzie de pe Google să fi fost ceva deosebit, ba din contră. Eu vă pot recomanda numai ce am mâncat eu și mi-a plăcut. Chipurile de gusturi nu se discută.

Cum alte opțiuni de desert pentru mine ar fi fost să mănânc din traistă și resturile mele de plăcintă miroseau a pește, am comandat și o porție de papanași. Apreciez că am putut împărți la 2 farfurii, fiecare cu gemul preferat: eu cu afine, colegul cu vișine. Bun de tot, doar că n-am prea văzut brânza în gogoașa foarte gustoasă, de altfel, cu smântână de calitate, nu aracet la găleată. Una peste alta, am plecat destul de mulțumiți de cum ne-a ospătat mama Leti, iar eu aș reveni pentru coastele alea, dar recunosc că nu aș ezita să îmi bag nasul în niște pizdulici de porc.

Să menționez și faptul că, în afară de un cuplu de ciorbari care au poftit și ei apoi la papanași, tot restaurantul a fost doar al nostru, la orele prânzului. Vreo 2 persoane au venit să ridice la pachet mâncare, dar, în rest, mâncăcioșii s-au lăsat așteptați, deși mașinile, motocicletele și autorulotele mișunau pe DN73A.

Galerie foto