Oameni buni, din lumea-ntreagă, eu vă dau un singur sfat: nu alunecați pe stradă, că zăceți apoi în pat. Ascultați și învățați din pățania mea: mâinile în sus, nu în buzunare, cine nu (pune) sare cu mine, va cădea ca un fraier. 

Deci nu știu cum s-a-ntâmplaaaat, s-a-ntâmplaaaat, pe gheaț-am alunecaaat. Nu înțeleg cum, eram atent să nu cad pe spate, am călcat pe un petic de gheață și într-o fracțiune de secundă, gravitația și-a spus cuvântul. Ce să-i faci: înalt ca bradul, prost bâtă, trei contuzii. Pățăști. Agil ca un leu în cușcă, m-am adunat de pe jos, bucuros că n-am căzut pe telefon, că n-are protecție de grad IP la fracturi, m-am pipăit ca o turistă blondă la baia turcească, în cap s-a activat automat refrenul din Pinnocchio „I’ve got no strings to hold me down, to hold me down, to hold me down” când am simțit că nu mi-am rupt (din nou) noada și mi-am văzut de treabă. Totuși, viața m-a învățat ce e prevenția și, ajuns acasă, am aplicat un strat gros de cremă antiinflamatoare pe unde simțeam carnea frăgezită. Să fie. 

Au trecut orele, m-am dus să iau ceva de-ale gurii, cu un mic ocol, pentru lubrifierea articulațiilor, resimțeam durere în limite acceptabile, eram funcțional 100%, hai 80%, că nu sunt John McLane, dar parcă toată partea dreaptă fusese înlocuită cu piese refurbished. Am trecut eu prin momente mai grele, când am căzut de pe bicicletă, îmi zic, trece și nenorocirea asta. 

Și-a venit seara, m-am pus în pat mai ceva ca un plic de delikat și, după ce-am zapat prin viață cu telecomanda, am dat să mă culc. Și-am dormit. O oră și ceva, apoi ne-am trezit. Eu și cu mine, că parcă eram dedublat: partea stângă n-avea nicio treabă, voia să adoarmă, dar partea dreaptă voia să fie unsă cam ca în filmul cu jandarmii și extratereștrii, când Cruchot striga: „De l’huile !!!” Genunchiul, cotul și șoldul mă dureau în triangulație, iar umărul și gâtul căutau o metodă de dezțepenire miraculoasă. Am bâjbâit în sertarul noptierei după a doua soluție la care apelez când diclofenacul nu are efect: gelul răcoritor pentru cai, o imitație de puterea ursului combinată cu carmol, fabricată prin Polonia, primit cadou de la o rudă apropiată din partea soției de când (v-am zis deja că) îmi „rupsesem” noada la săniuș. Despre asta și multe altele, în sezonul următor. Numai pe Kronwurst. Se aplică creme și unguente. Sub rezerva expirării.

Ceva ceva efect a avut: am murdărit pijamaua (nu mă refer la poluția română), durerea s-a mai atenuat, am reușit să adorm până spre dimineață, deci iată-mă din nou online, pe baricade, dă-te bă, că cade, cade, cade, cade băiatu, doar că nu-mi place coniacu, durerea ducă-se la draqu.