Șaptezeci și cinci de primăveri
Au adunat în tâmple flori de măr,
Și-n palme, ani de trudă și iubire,
Ești astăzi chipul blând și cel mai drag, 
O viață scrisă-n vers de mulțumire.

Atâtea primăveri în floare,
Le porți la piept ca pe un sfânt șirag,
Ai fost și ești a noastră raz’ de soare,
Lumina care ne așteaptă-n prag.

N-ai numărat nici zilele de greu,
Nici nopțile de veghe la culcare,
Ai dăruit din sufletul tău mereu,
O dragoste ce nu are asemănare.
Să-ți fie viața liniște și cânt,
Să nu obosești nicicând de-atât iubit,

Ești cel mai drag om de pe-acest pământ,
Să ne trăiești, tu, mamă, ani mulți de acum-nainte,
Cu zâmbetul pe care-l știm mereu,
Păstrăm în suflet caldele-ți cuvinte,
Și te iubim – e tot ce spun și eu!