Fără nicio legătură cu titlul, voiam să vă zic, la ceas de seară cu vreme de vară, că azi se împlinesc 23 de ani de când m-am mutat singur cu cucul personal în prima locuință proprietate personală (din banii părinților, cărora le rămân veșnic îndatorat și recunoscător pentru acest ajutor).

Pe vremea aia, garsoniera cu un necesar mediu de renovare, la etajul 7 din 9, pe colț, a costat 10k de euro plus 500 euro coproprietarei divorțate, stimulent nedeclarat la notar, ca să îl convingă pe soțul divorțat să îmi vândă mie. În 3 ani, și-a triplat valoarea, ceea ce m-a ajutat la upgrade, dar nu mai contează acum, că apoi s-a mărit iar familia și am fost nevoit să suplimentez camerele.

N-o să uit, în schimb, că, la scurt timp, am prins un cutremur de cca. 5,6 pe scara Richter, pe scara blocului, pentru că liftul rămas funcțional se stricase, iar, și senzația de beție cu mix de vișinată și vin de buturugă mi-a rămas întiparită pe circuitele neuronale.

În fine. Mi-am adus aminte de acest lucru abia acum, pe seară, după ce am venit din scurta ieșire în județul vecin, Covasna, profitând nu doar de temperatura de 28 de grade, ci și de faptul că, mulțumită urărilor și grijilor pe care mi le purtați, am repurtat o victorie importantă asupra răcelii și mai duc doar lupte răzlețe cu secrețiile nazofaringiale.

Acum, că v-am captat puțin atenția, vă mai zic doar: atenție mare atunci când cumpărați cartofi/ceapă la sac, de pe marginea drumului. Eu vă recomand să luați numai de la vânzători cu cântar. Nu de alta, dar tura asta, din Sântion Lunca, am fost ghinionist: în loc de 2 saci a 10 kg bucata, am „prins” saci având doar 9,2 kg. Pierdere: 1,6 kg x 1,5 lei = un comision de afiliat în minus. 😊 De asta mi-am dat seama numai acasă, cântărindu-i. Iar pâinea de casă, pe numele ei la naștere házi kenyér, care cândva avea 2 kg, acum are 1,6 kg, dar e tot 20 de lei. Numa’ zic.