Hendrika
După ce Wolfgang, de pe lista lui George, a reușit să îmi trezească amintiri pe care le credeam îngropate la fundul unui sipet îngropat la 35 de ani adâncime în memorie, s-a întâmplat un lucru tare ciudat. 2 nopți la rând am avut un vis identic. Se făcea că eram înapoi în locul de baștină, pe casa scării blocului părintesc, urcând pe aceleași trepte pe care obișnuiam să le sar câte 12 la vale, când nu funcționa ascensorul. Hmmm, poate de-aia cam scârțâie acum genunchii?
Cert e că am revăzut cu ochii minții de acum niște imagini incredibil de detaliate, capturate secvență cu secvență undeva în străfundul creierului: fisurile în mozaic provocate de cutremure, ghenele de gunoi dintre etaje, ușile vecinilor, ochiurile de geam lipsă sau cu sticlă securizată. Dar nu doar vizual: olfactiv, eram cu totul acolo, am simțit mirosurile de ceapă călită de doamna Albu de la etajul 1, am auzit lătratul pechinezului de la apartamentul 10 sau casetofonul cu boxe lipite de perete al lui Emil, golanul cu ochelari fund de sifon.
Doar că a venit și a treia noapte și, în loc să visez că urc și tot urc pe scările amintirilor, la un moment dat am ajuns în fața ușii apartamentului părinților, unde încă se mai distingea sub stratul gros de vopsea pe bază de ulei Z-ul lui Zorro, trasat de fratele meu cu cheia. Apoi, am descuiat ușa, fiind convins că voi intra într-un apartament gol și trist, cu holul având aceleași petice de mochetă colorată lipsă și aceiași pereți vopsiți în calciu.
Numai că, surpriză: apartamentul era ocupat de o altă familie, iar în bucătărie, prima încăpere pe stânga cum intrai, se afla mama altcuiva, cu alți copii la masă, nu eu și frații mei, nici propriii mei copii. Așa că, tot în vis, m-am fâstâcit rapid și nedumerit, am cerut scuze și am ieșit cu spatele din apartament, închizând ușa. Apoi m-am trezit și am reținut toate detaliile astea, lucru destul de neobișnuit. Nu caut explicații sau interpretarea visului, nu cred în așa ceva.
Un lucru mi-ar plăcea, totuși: să găsesc colecționari de amintiri comune din anii ’90. Cum ar fi amintirea cărții de mai jos, având-o ca eroină pe Hendrika, primită de la ajutoarele din Olanda.
Așadar, recunoaște careva cartea și povestea ei? Eu eram fascinat de peisajele canalelor mărginite de iarbă verde, sau de piața de brânzeturi, cu roți de brânză Gouda.
Faza cu mama altcuiva în copilărie e definiția clară a coșmarului din copilarie: când intri în casă și îți dai seama că ai greșit etajul, dar ai apucat să zici „saru’ mâna!”. Spor la căutat cartea, sper ca măcar colecționarii dr amintiri să nu aibă probleme cu genunchii. Io am deja condropatie de gradul 3. Acu’ stau pe spate și fac exerciții în timp ce citesc.
Când ușile și palierele semănau toate între ele, da, mi s-a mai întâmplat să intru la altcineva în casă. Simplul fapt că am găsit pe net poza mi-e suficient. Ai nevoie de tratament Oktoberfest cu ciolan împotriva condropatiei. Și presupun că ți-a spus medicul să slăbești, indiferent dacă ești gras sau nu.
Mi-a zis să nu mă îngrași, să-mi pastrez greutatea. Bine, la 1,76, 82 kg este mult, dar na, „salatele” alea de zilele trecute cine le manâncă:)))
Nu te îngraș. Promit. 🙂
Pare bine 82 kg, cat ar trebui sa ai?
Pănă răspunde Anel, presupun că 76 kg e valoarea dorită de medici. La femei, cică trebuie cu 10 kg mai puțin decât centimetrii de peste un metru înălțime.
Cam cât zice Kron, vreo 76-78
Desi nu sunt decât putini ani de diferenta intre noi, tu ti-ai petrecut copilaria in anii 90 si eu 80. Nu avem deloc aceleasi repere. Voi ati crescut cu desenele animate de la ora 19:30, noi cu Gala Desenului Animat de 10 minute, o data pe saptamâna si in ultimii ani, 0 minute. Ati crescut cu Dallas si telenovele, in timp ce generatia mea a ramas in ceata cel putin 7 ani pentru ca n-a stiut daca JR a impuscat-o pe femeia din piscina ori ba. Ati avut parte de MTV si RAI1, in timp ce noi cautam dictionare bulgaresti (pe care evident ca nu le gaseam) ca sa intelegem cât de cât STUDIO X. Aveati TELE 7 ABC, in timp ce noua ni se luase TVR 2 si TVR 1 intrase atâta la apa ca daca mai dura vreo 2 ani comunismul disparea si ala.
Mai continui?
Cum să nu? Spune tot, sau îți ia gura foc! Am amintiri și dinainte de revoluție, totuși, aveam aproape 9 ani atunci. La Dallas eu aveam interzis, erau prea multe scene de fapt mai deloc periculoase.
Ah, altceva vreau sa scriu, sa nu uit: spune-i juniorului belgian ca sunt Zilele Patrimoniului (les Journées du Patrimoine) week-end-ul asta. Or fi si-n Belgia, nu stiu. Dar daca tot are reducerea pe tren, sa faca un salt pâna la Parigi, ca e intr-adevar o oportunitate extraordinara: Senatul, Pantheonul, jurnalul Le Monde, UNESCO sunt doar câteva exemple de ce se poate vizita fara rezervare. Cu rezervare: Elysées, Matignon (sediul primului ministru), Quai d’Orsay (ministerul de externe), Banca Frantei, Assemblée Nationale, Ambasada României 🙂
Am transmis și mulțu-mulțu pt. pont. Zilele astea e în programul de orientare studențească, dar încă n-au început cursurile, timp ar fi. Cum se zice la pickpockets în franceză? Să știe cum se strigă pe acolo și să nu întoarcă capul…
Pickpockets! Dar asta asa, ca sa te alinti, ca stiai deja. Tocmai citeam de dimineata un articol, despre o retea care urmeaza sa fie judecata zilele astea, trimiteau copiii la furat in Disneyland si in centrul Parisului, faceau tipii câte 25000 euro/zi!
Câte chestii poți face prin diviziunea muncii! Doamne, apără și păzește buzunarele! Între timp am aflat că pe Eurostar nu e chiar gratuit, cam 60 de euro. Vedem, reconfigurăm traseul, că de mâncat, mâncăm mai puțin toată familia…
Sa vada si tarifele la Flixbus!