Mai bine pui la provincia, decât cocoș la capitală
Pornind de la ideea eructată mai sus de sub(neîn)semnatul pe peretele întâiului Cismaru al țării, aș vrea să vă întreb pe voi (vă știu eu după IP, micuților!), cei care vă construiți viitorul în București (fruntea țării ești), metropola ciobanilor cu mici Bucur, ce vă motivează să locuiți acolo? Ați moștenit locuința și banda a doua de circulație de la părinți? Ați plecat dintr-un oraș sau sat de provincie sărac (jud. Ilfov nu se pune, acolo s-au mutat toți în mod Voluntari) în singurul loc din România unde se învârt banii cu lopata, nu ca la Cluj, cu cazmaua? Chiar vă place în aglomerație și ambuteiaje, în Țiganiada lui Eliade, printre zgârie-nori și zgârie-brânză la proteste?
Eu nici să trec cu mașina de la nord la sud nu mă mai încumet, că mi-e că nu mă mai opresc din înjurat și din a fi înjurat, la cât de civilizat conduc (în stil bătrân, fără nicio aluzie la limba bătrână a taximetriștilor costumați în șoferi de Bolt). E riscant și să ajung la vreo parcare pe termen lung prin Otopeni, darămite de la Băneasa la Fântâna Miorița, că cine știe câți tuaregi vor să îmi taie calea doar pentru că am număr de Brașov, crezând că sunt Vali (se știe el care: bulgarul cu tată sindicalist). 🙂 Știu, îmi pun numai întrebări, fără să aștept răspunsuri, dar m-am săturat să fiu urmărit la aspirație și să tot repet în fața oglinzii retrovizoare: oglindă-oglinjoară, cine-i cel mai aproape de bară?
Că tot aminteam de civilizație, am așa, momente de ușoară rătăcire (și nu doar în trafic, când Waze te scoate pe străduțe bombardate), când îmi vine să vizitez alte județe din afara topului 5 (sometimes, Constanța, Iași, Timișoara sau Clooj sound Ciugud to be true), și îmi trece imediat cheful de mutat la porumb, precum și aerele poluate de căldare turistică care este Brașovul. Revenind la întrebările de mai sus, vă aștept în comentarii în număr cât mai mare, poate iese material pentru o dezbatere tête-à-tête pe tema: venetic versus mitic. Start televot!
Later edit: mi-am amintit că, printre zilele de orientare la facultate, am crezut că nu aud bine când mi-a zis băiatul că instituția organizează cursuri de mers pe bicicletă și orientare biciclistică în trafic, adresate în special non-belgienilor/non-europenilor. uitați un exemplu aici. Vreau și la noi ca cel puțin livratorii pe mopede să urmeze astfel de cursuri, pentru că localnicii oricum circulă în batjocură și viteză pe trotuar (sunt convins că pentru ei, trotuar și trotinetă fac parte din aceeași familie lexicală, având origine comună copitele englezești ale porcului: trotters :))
Teoretic, nu ma incadrez in target-ul vizat de intrebarea ta. Am trait and still going juma din viata intr-un sat (nu tocmai foarte prapadit) francez, in miros de sfecla de la fabrica 4 luni pe an si alte mirosuri in restul timpului. Iar din cealalta jumatate de vietisoara, o parte am petrecut-o la bunici, intr-un oras capitala de judet. Si totusi, partea mea româna e fara contest, bucuresteana.
Mie-mi place Bucurestiul. Bine, nu conduc acolo. Dar, BTW, tu ce-i reprosezi orasului in afara de soferii care-si arata muschii masinilor?
De ce-mi place Bucurestiul? Pentru ca, nu stiu cum sa explic, acolo e „fruncea” (scuzati Ardealul!), acolo incep si se petrec lucrurile interesante, din toate punctele de vedere: cultural, politic, economic. Pentru ca e un oras „vivant”, pentru ca are cartiere vechi fabuloase, librarii fantastice (Carturesti for ever), se intâmpla câte ceva in fiecare moment.
Ce e interesant e ca aceeasi repulsie fata de capitala lor o au si unii francezi: aglomeratie, poluare, sobolani, greve, circulatie haotica, locuinte minuscule pentru preturi delirante, timp de transport in comun uneori interminabil. Punctele pozitive pe care le gasesc Bucurestiului sunt aceleasi pentru Paris, ba chiar mai mult. In primavara de exemplu, am nimerit la, cum sa-i spun, o „tabara” comunista. Manifestatie nu era, ca nu defilau, erau standuri cu tot felul de afise, carti, steaguri, banderole si o gramada de excitati care se adresau unul altuia cu „camarade”. Pai, spune si tu, unde mai ai ocazia sa vezi asa ceva?!
Probabil sentimentele negative s-au format, în timp, din cauză că acolo e fruncea lată, dar și ceafa groasă. Cam toți cunoscuții plecați din provincie s-au bucureștenizat în mod de nerecunoscut, odată ajunși acolo. Revino pe blog peste câteva ore, e programat un articol despre Cărturești care-ți va merge la „suflet”.
Am venit in Bucuresti pentru ca aproape toti prietenii au venit aici. Unul a ramas in comuna natala si acum face naveta la Buc.
Mie imi place la Brasov, mai ales cand cobor din Poiana.
Tuturor turiștilor le place la Brașov, de-aia mulți se stabilesc aici. Dar mereu e loc de mai bine. Și de mai rău.
Uite o idee buna, scrie un articol despre Brasovul pe care nu il vad turistii in alea cateva zile de vacanta.
Cine vine aici nu vrea să vadă părțile urâte, le află după ce se mută. Dar nu e neapărat o idee rea.