Au venit, în sfârșit, cutiile poștale noi (imaginea e doar ca model), pe care le-a comandat administratorul asociației de locatari încă din vară. Probabil au venit din China cu vaporul, altfel nu-mi explic de ce a durat atâta. Deja aud la parter bârâiturile trupei pe Sistem, cum execută găuri noi de prindere, folosind burghiul cu pricepere și percuție, cum numai un locatar de bloc o poate face, când caută pomenire veșnică în gândurile vecinilor. Sper doar să fie profesioniști și să lase curat în urma lor, pentru că abia ce au spălat pe scară femeile de serviciu, lovind de fiecare dată cu mopul în ușa mea. Nu-i bai, nu mă trezește zgomotul din somnul de frumusețe interioară de după prânz, doar v-am spus că am alt vecin activ în ale curățeniei la ore mult mai matinale.

Dar altceva voiam să vă zic: în vechea cutie poștală, cum scrisori, somații sau facturi nu mai prea ajung (încă aștept cu oareșce înfrigurare o amendă de viteză pentru 92 km/h în sector de drum cu 80, prin Austria, pentru că am văzut târziu radarul și știu că frații nemților nu se joacă cu de-astea: eu însumi am tradus cu mâinile mele câteva zeci de notificări de acest gen de prin diverse landuri civilizate), să tot fie 3 ani, de când las ceva mult mai important, pe care pun mâna tot la câteva zile și, după utilizare, acel ceva este înlocuit cu un lucru asemănător sau identic. Ghiciți voi, oare, despre ce ar putea fi vorba? Dimensiunile aproximative ale cutiei poștale sunt 30x15x10 (Lxlxh). Asta așa, ca să vă induc în eroare că ar putea fi vorba despre ceva mai mare.

Lucky guesses accepted, dar apreciez creativitatea. Nu e greu și aveți încercări nelimitate, pentru că așa sunt eu, generos ca pădurea după ploaie.