Cum aici suntem între oameni normali, cu joburi normale și venituri (plecaturi, după buget) pe măsură, și Lidl știe deja asta (plus multe altele) despre mine, mă anunță prin notificare în aplicația lor că există o secțiune nouă, numită Pet Club, unde îți poți înscrie animăluțul de companie și câștigi automat niște vouchere pentru o jucărie de pluș, precum și pentru mâncare dedicată animalelor de companie care ne fac viața mult mai frumoasă și tolerabilă decât mulți dintre semenii noștri.

Flocoasa mea nucleară, aka Puggy Fâșnete nu pune botul la mâncarea din Lidl, asta poate știți deja, dar avem atâtea alte ființe drăgălașe și blănoase care abia așteaptă să fie hrănite pe domeniul public, și pe care nu le pot prinde să le sterilizez, ca apoi să îmi justific gestul de a le lua acasă, încât m-am înscris. Jucăria de pluș din lumea lui Max și Mila o donez cu drag oricărui copil care își ajută părinții la cumpărături, dacă o găsesc în magazin la următoarea vizită, că tot mi s-a terminat crema de oțet balsamic cu aromă de mango sau lămâie, de pus pe varză. Pe salata de varză, în loc de rață.

Iar cu mâncarea, sunt convins că o voi face fericită pe Negruța, aciuată prin cartier și salvată de noi acum 2 ierni, când puiul ei, Vulpițu, era abia venit pe lume. Le-am izolat cu burete de canapea o cutie de carton, pe care am învelit-o în folie de sac din polipropilenă, și înăuntru am pus o păturică veche și niște prosoape. Primăvara aia, la insistențele babelor care s-au plâns că pisicile își fac nevoile în grădina blocului, deși aceleași babe nici nu se apropie de grădină, ca să taie măcar trandafirii sau să grebleze frunzele, am desființat adăpostul pisicesc, dar am rămas apropiat de Negruța, pe care o recunosc după curelușa de piele roșie pusă după ce am sterilizat-o în aceeași primăvară, printr-un program gratuit.

Sunt conștient că neiubitorii de animale desconsideră pisicofilii și cuțofilii, dar eu, chiar dacă nu sunt colecționar de animale de apartament, nu suport să văd animale maidaneze chinuite sau care trăiesc în condiții mizere. Da, susțin mai degrabă eutanasia câinilor comunitari periculoși, decât adăposturile insalubre, ba chiar și reducerea prin împușcare a numărului de urși sau mistreți care poftesc la gospodării și culturi agricole (nu și vânatul pentru trofee, cum pare că a fost cazul cu zimbrul din Bistrița găsit decapitat acum câteva zile). Ăsta sunt eu, take it or leave me a box of chocolates at my doorstep. Să ne vedem cu bine, făcând bine prin magazine!