Füße, Füße și se duse. Concediul, dar picioarele îmi mulțumesc teribil, am parcurs diverse forme de relief, de la scări, poteci, trotuare pavate sau asfaltate, nisip și gropi denivelate. Circa 130.000 de pași nu sunt de ici, de Colea Răutu. A meritat pe săturate, cum e obiceiul locului, răsplata fiind pe măsură: cea mai simplă și mai gustoasă pizza (să dea Dumnezeu sănătate și veșnică pomenire reginei Margherita de Savoy și soțului dânsei, Umberto I, precum și pizzaioloului, Raffaele Esposito, care ar fi creat-o cu 100 de ani înainte de loviluția română 😊). 

În ultima zi full-time pe pământul maccaronarilor am revenit de pe insula iubirii pentru ape termale pe continentul vegheat de marele Vezuviu și le-am putut urmări tineretul la fel de promițător ca al nostru. Vai de italienii din video, 

cărora le vor plăti pensiile tinerii… din video.  

Ca să nu închei într-o notă tristă în Batistuta (care a evoluat oricum pentru Fiorentina, Roma și Milano, nu pentru Napoli), inserez aici o  poză exemplificativă cu mizeria întâlnită aproape la tot pasul. Să le fie la fel de rușine atât autorităților, cât și mândrilor napoletani de rând. Nu e de mirare că au dezvoltat un cult pentru un fotbalist celebru pentru că a marcat un gol cu mâna lui Dumnezeu, printre tăvăliri și tărăgănări dese, cheia marilor succese fotbalistice. 

Iar acum vă las să vă delectați cu impozantul vulcan adormit și vă urez să pașteți fericiți, pentru că a voastră este împărăția cerurilor naturale de lustruit pantofii. Pentru informații și rezervări, sunați cu încredere la adresa de e-mail afișată în profil.