Din covată adunată, pe Kronwurst l-am păcălit, din gura lui n-am fugit.

Am așteptat să se mai răcorească puțin arșița, dar cât să mai aștept, că expiră brânza de vaci? Cheesecake-ul de acum câteva zile s-a terminat ca și când nici nu ar fi fost vreodată, așa că am făcut rost de niște stafide și de o esență de portocale, am pornit aerul condiționat și m-am pus pe treabă, cu intenția de a pregăti niște turte cu brânză dulce de vaci cum numai bunica mai făcea.

Pentru aluat am folosit 1 kg de făină 650, 1 praf de copt, 100 ml de iaurt 2% grăsime și 100 ml ulei. Sare as usual și lapte cam 300 ml. După 15 minute cu urechile ciulite la fotbal și alte 30 de minute la rece, aluatul ar trebui să arate așa:

Între timp am pregătit umplutura:

• 500 g brânză de vaci grasă
• 3 ouă
• stafide înmuiate în apă caldă, cât vă lasă bugetul
• o sticluță de esență de portocale
• zahăr pudră, după gust și stare (pre) diabetică

La muncă, nu doar la întins aluatul! Mai întâi se porționează în bucăți egale (8, în cazul meu), apoi scoateți sucitorul și întindeți în foi pe cât posibil egale. Nu puneți prea multă umplutură, pentru că nu mai prea puteți întinde turtele după umplere (lecție învățată după 2 turte sparte).

Fără ulei sau alte grăsimi, se rumenesc turtele în tigaie cu capac, la foc mediu spre mic. Durează ceva, dar e de preferat coacerii în cuptor, cu aluat dospit, pe căldura asta.

Se pot înveli în ștergar curat și menține la căldură pentru mai mult timp, dar ai mei voiau exact contrariul, deci s-a executat răcire forțată în bătaia jetului de aer condiționat și s-a mâncat pe săturate.

Arată bine, nu-i așa? Sper că v-am făcut poftă tradițională. În caz contrar, îmi fac mea culpa, să știți.

Aștept impresiile sau sugestiile!