Nu ar fi prima dată, au mai fost cazuri de acest gen, chiar dacă directorii au preferat să ascundă cele întâmplate sub mușamaua din cancelarie, la loc ferit de ochii opiniei publice. Numai că românului, dacă vrei să-i iei libertatea sau alt cotidian tabloid, ia-i opinia. Sau sondează-i-o. Sau intră în vorbă cu necunoscuți în stația de autobuz și trage-i de limbă, dacă vezi că au ochii roșii și fac cruce în dreptul fiecărei biserici. În ciuda numelui de scenă, vă asigur că sunt român sardea, născut din păcatele sau plăcerile carnale ale părinților, pe aceste meleaguri mănoase, așadar sunt îndreptățit prin cetățenia acordată automat să emit o poziție în cazul descris mai jos. Caz care sună cam așa.

Din motive obiective, se dă unui elev de clasa a IX-a, proaspăt admis la un colegiu de renume, un spray de protecție împotriva câinilor agresivi. Ce să faci, în România anului 2026, nu doar hărțuitorii fără uniformă sunt un pericol, ci și animalele străzii flămânde. Atât animalele, cât și strada. În drum spre școală, pentru că trăim în România, copilul trece adeseori nu doar pe lângă plopi fără soț, ci și pe lângă o haită de maidanezi cu dinți foarte curioși în plan vestimentar, deci e cumva justificată posesia. Viața unui om este mai prețioasă decât simțurile olfactive ale patrupedelor. Deși, cum să nu iubești câinii vagabonzi?

În timpul unei ore, absolut întâmplător, ghinionistul elev caută ceva în ghiozdan și tubul de spray antijivină cade pe jos și se rostogolește spre colegul din banca alăturată. Colegul respectiv, mânat de un puternic sentiment de popularitate sau de vreun drăcușor deghizat în profesor la ora de religie (aș zice eu), se simte norocos și, obișnuit probabil cu duty-free-urile cu mostre și testere de parfumuri, acționează sprayul în glumă, eliberând un jet puternic sau chiar mai multe din gazul captiv, cu conținut ridicat de capsaicină, piperină sau ce doamne soluții paralizant-iritante conține un astfel de produs.

Efectul nu întârzie să apară. Profesoara simte o senzație instantanee de repulsie față de meserie și mai că vomită, unii copii fac mai rău ca nuntașii de la Avrig, se dă alarma, tot corpul școlar este evacuat de urgență, apoi se aerisește temeinic, cu lacrimi în ochi. Scenariul ideal pentru restul colectivului, au scăpat de încă o oră plictisitoare. Deși lucrurile s-au petrecut în Brașov, cred că e important să audă de ea până și câinii din Giurgiu, ca să nu se mai repete și ca hingherii, dar mai ales autoritățile locale, să își facă treaba.

Știu că pare incredibil, nici nu contează denumirea liceului, pentru că tartorul ăl mare de la București e tot un drac, indiferent al câtelea este în funcție în ultimii 30 de ani. Spray-ul pare că a fost de calitate, dacă e să ne ghidăm după relatările auzite aiurea în autobuz, care susțin că mirosul revoltător de persistent se simțea chiar și a doua zi.

Apoi are loc judecata de apoi în consiliu. Deținătorul sprayului nu pățește nimic, iar declanșatorului incidentului îi este scăzută definitiv nota la purtare cu vreo 2-3 puncte, ca să se învețe minte, că de-aia vine la școală, ca să învețe. Să nu mai facă. Și de-asta vă întreb eu pe voi, dacă mie, o cursă de circa 30 de minute cu RATBv mi-a fost suficientă ca să aflu de incident, vouă cum vi se pare pedeapsa? E corect, e o lecție de viață predată pe repede înainte unui adolescent imatur, sau mai bine să fie un copil mușcat, decât să fie pus învățământul românesc într-o nouă poziție rușinos de jenantă?