Fac burger, dar pentru mâine ???

Dați-mi voi niște idei de weekend pentru ceva mâncărică rapidă, că încă n-am cumpărat materie primă, mă bazez pe ce-am prin frigider și pe faptul că e vreme numai bună de ieșit în natură, deci n-am timp mult de gătit. 

Totuși, de când am programat postarea și până acum, la rugămintea băieților: „Tati, ne faci ceva bun?” mi-a atras atenția o rețetă de tartă Tatin, am întors niște pere mălăiețe din drumul spre putrefacție și am meșterit un aluat cum numai mie îmi iese: 6 ouă, un praf de copt, făină 000 ca pentru cozonac, coaja de la o lămâie bio rasă, lapte cât să fie compoziția puțin mai groasă ca pentru clătite, puțină imitație de vanilie și un praf de sare. Țac-țac-țac cu telul. Lăsat la rece cât fac caramelul.

Am trecut apoi la topirea zahărului alb, 200 g la foc mic, cratiță cu fund gros, nu se amestecă și nu se gustă, că oricum e și periculos de fierbinte. După decristalizare am adăugat doar 50 ml de smântână dulce și la final un cub de unt irlandez, vreo 50 de grame. Whisk-whisk-whisk. Turnat în tavă și m-am mișcat rapid la decorticarea perelor, ca să nu se solidifice caramelul. Am lăsat și coaja plină de vitamine, am aranjat feliile de circa 5 mm în tavă și la final am turnat în valuri aluatul odihnit. Cuptorul se preîncinge, bineînțeles. Tarta a stat la 160 de grade 15 minute, apoi încă 30 de minute la 200. 

A ieșit superbitatea asta dulce și onctuoasă, deloc amară. Ce vedeți pe margini sunt lacrimi de fericire, nu stropi de zahăr. N-am apucat să fac poze după feliere, dar vă asigur că surorile Tatin m-ar fi angajat la hotelul lor, să le întorc tăvile.