Zilele astea, familia a râvnit la prăjeală sănătoasă, de-aia făcută cu drag și fără fum în casă. Și, cum ieri vremea a fost cam potrivnică, bani electronici de numărat n-am, copii deja am făcut mai mult cu 2 decât era planificat și abonamentul de streaming e suspendat, mi-am făcut o parte din pașii zilnici prin bucătărie, fără brățară fitness și gătind din picioare. Am început de dimineață cu aluatul pentru un fel de focaccia românească, în stilul propriu, fără să am vreo rețetă clasică în minte, folosind lapte bătut cât cuprinde (minim 800 ml), făină 650 cam 1 kg, drojdie proaspătă (25 g) plus uscată (7 g), apă călduță cam o cană, sare grunjoasă 2 lingurițe, cimbru și oregano uscat din poignet și niscaiva ulei de măsline.

Am activat drojdia proaspătă cu puțină apă călduță și un cub de zahăr brun, apoi am frământat (mult spus, pentru că trebuie să fie moale) aluatul circa 10 minute direct în vas, adăugând la final o mână bogată de frunze de cimbru uscat și mărunțit. După o oră de dospit pe masa din bucătărie, acoperit cu o foaie de copt și un prosop curat, aluatul meu mai că a dat pe dinafară de umflat ce era, așa că l-am calmat din palme cu puțin ulei și l-am întins în tavă, lăsându-l să mai crească o dată încă un sfert de oră. Tot atunci am pornit și cuptorul la foc mic. După cele 15 minute plus/minus câteva, cât m-am jucat cu pisica, am pulverizat iar ulei peste aluat și am presărat oregano și sarea, apoi am introdus tava în cuptor și am dat focul mai tare.

A durat cam 30 de minute, timp în care m-am apucat de conopida găsită la promoție în Lidl. Tura trecută ziceam că nu mâncasem conopidă anul ăsta, așa că acum, la o lună de atunci (măi să fie, ce repede trece timpul), am repetat festinul. Tot așa: întâi prefierte inflorescențele cu tot cu cotor și frunze, apoi scoase inflorescențele după 10 minute și fiert bine restul. După ce se răcesc de tot, se dau prin panada lichidă cu ou și făină, se asezonează cu sare și piper și se prăjesc în ulei încins până capătă o crustă aurie. Trebuie savurate fierbinți, într-un prosop de hârtie, în fața geamului deschis, ca să puteți trage aer rece pe gură, cât să nu vă ardeți la limbă. Încercați, merită senzația!

Am procedat la fel ca data trecută cu cotorul și frunzele, după ce s-au fiert bine și ele și s-au răcit. Le-am mărunțit grosier cu cuțitul, apoi am făcut maioneza în paharul blenderului, dintr-un ou crud întreg (fără coajă, bre!), un praf de sare, o lingură de muștar și 100 ml de ulei, peste care am adăugat cotorul și frunzele de conopidă, pasându-le într-o pastă nici prea fină, nici prea grunjoasă.

Când focaccia scoasă din cuptor la timp s-a mai răcit, am înjumătățit o felie, am întins pasta de conopidă și am tăiat ultimele roșii cherry culese verzi din grădină și coapte în casă. Doamneeee, vino să mă iei ca pe ăla din Ecuador! Am glumit, doamne, du-te în treaba ta! De ex. la București, că se dau moaște proaspete! Dar ce combinație sublimă pe limbă! Nu îmi găsesc cuvintele, pentru că mi-e gura inundată cu salivă chiar și acum, când scriu. Chiar vă rog să încercați, chiar dacă mirosul de conopidă din bucătărie persistă și după câteva ore. Dați și voi cu un spray de afumătură și aia e!

Credeați că asta este tot? Păi n-am eu și un copil mofturos mai ceva ca pisica? Ultima oară când a gustat conopidă, a scuipat tot în chiuvetă și s-a frecat pe limbă, așa că lui i-am făcut niște mușchiuleți de pui în pesmet. Simplu, rapid, gustos și prăjit în ulei bogat în calorii, ca să pot strânge și eu, în sfârșit, 4 litri de ulei uzat, să mă scap de sticlele rancide din dulap. Note to self privind ordinea corectă: mai întâi se trece carnea prin făină (în care am amestecat 2 lingurițe de condimente asiatice pentru curry), abia apoi prin ou și prin pesmet. Ca să știți, că mi-am dat seama numai după ce am făcut poza. Pe care am și șters-o, că nu mi-a plăcut cadratura rezultată. Deci nu mai contează, Jean boxează.

Pics or didn’t happen. Și un clip cu maioneza, ca să strâng vizualizări și pe Instagram. Plus mulțumiri celor care mă urmăresc!

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Kronwurst (@kronwurstblog)