Bună dimineața la conopiduță!
E prima dată anul ăsta când, în sfârșit, pun și eu mâna pe o conopidă. Cu 22 de ani în urmă, era una dintre plăcerile mele culinare principale, pe când mă făceam că studiez și strâng materiale scrise pentru lucrarea de licență în Marburg, Germania. Și, cum bursa nu era fără limită, eram nevoit să găsesc ingrediente accesibile și sățioase. Dintr-o conopidă cu 1 euro făceam nu doar conopidă pane, ci și pastă cu maioneză, ceea ce am și făcut tura asta.
Niciunul dintre preparate nu e cine știe ce inginerie spațială, dar trebuie puțină atenție la momentul fierberii inflorescențelor, ca să nu fie moi, dar nici prea crude. După ce au fiert atât cât trebuie, se scurge apa și se lasă buchețelele să se răcească complet măcar 2 ore.
Când vă dă foamea ghes, vă puteți apuca de treabă, eu am apelat tot la wokul meu multitask, ca să nu stropesc ulei. Cu ocazia asta declar în mod public că nu voi fi niciodată bucătar profesionist, țin mult prea mult la curățenie și prefer să fac lucrurile în ritmul meu, că un meșter bătrân, decât să fie haos în bucătărie.
Într-un bol suficient de adânc se bat 4 ouă cu 50 ml de lapte, puțin piper măcinat și puțină sare, apoi se adaugă făină cât cuprinde, ca să rezulte un aluat lichid mai vâscos ca cel pentru clătite. Nu vă îngrijorați că vedeți cocoloașe la început, insistați și vor dispărea. Cât timp faceți aluatul, puneți la încălzit ulei vegetal, cam 2-3 degete, la foc mic.
Înmuiați pe rând fiecare bucată de conopidă în aluat și prăjiți în ulei la foc mediu. Timpul e relativ, în funcție de mărimea florilor de conopidă. Obligatoriu se lasă apoi la scurs pe prosop de hârtie în 2-3 straturi, ca să absoarbă excesul de ulei.
Apoi vă puteți apuca de pastă. Totul se face la blenderul vertical, în pahar: întâi maioneză din 2 ouă, sare, 150 ml ulei și o lingură de muștar. Cu funcția turbo, în 30 de secunde aveți o maioneză prima-ntâia.
Apoi tăiați bucățele cotorul și frunzele (fierte împreună cu restul conopidei) și le adăugați în pahar, pasând cu grijă totul până se omogenizează. Asta e tot. Va rezulta o pastă/un piure foarte gustos, numai bun de întins pe felii de pâine proaspătă. Asta dacă mai încape ceva, după ce tot gustați din conopida pane preparată mai devreme.
Disclaimer: conopida poate provoca balonare puturoasă… 😁
Galerie foto
Niciun preparat nu este inginerie până când nu încerci să scapi de mirosul de conopidă fiartă din casă! Oricum, trecând peste asta, lichidul ăla mi-l și imaginez cu puțină ciocolată așa…:)))
Rețetă de supraviețuire de nota 10. Să tot fii student în Jărmania cu așa meniuri
Mirosul nu e grozav, dar, decât pește prăjit… Eram cam singurul student din cămin care gătea în bucătăria comună, restul se bazau pe cereale și semipreparate. Într-o zi s-a stricat cuptorul electric și am gătit un pui aplatizat la microunde. A durat cam 2 ore, în reprize, dar cine savura apoi cu mujdei? Românul și un gabonez, amic făcut acolo.
Conopida este una din legumele mele preferate.
În copilărie, mama făcea pesmet prăjit în puțin unt amestecat cu ulei (ca să aibă gustul de unt, dar să nu se sleiască) tăvea buchețele de conopidă fiartă cât era caldă. Pesmetul se lipea de conopidă și era delicios din punctul meu de vedere.
Acum fac și cu pesmet și pane, dar le dau și prin pesmet. Și când fac pane, nu le fierb înainte.
Pastă cu maioneză nu am mâncat, dar o să încerc.
Știu, și cu pesmet e ffff. bună. Fiartă durează mai puțin prăjitul.
Nici tu nu ai gratar din ala de patiserie sa pui prajelile pe el, este? Eu tot zic ca imi cumpar dar nu prea vreau sa ma dotez pentru prajeli.
In gluma doar ti-as spune sa faci o noua categorie: cucina povera. Pare sa fie curentul dominant in 2027. Dar e doar gluma, ai deja prea multe categorii.
O să mai scot din categorii. Nu e rușine, recunosc că nu gătesc pentru domni, deci mi se potrivește cucina povera.
Cum adica? Prima dataaaaaa?
Da, nu am mai mâncat anul ăsta conopidă, deși îmi place mult.
Mă ții din treabă, că eu trebuia să plec la muncă! Pe scurt:
Tocmai a făcut nevasta niște conopidă fiartă al dente (sau aRdentecum zicea un coleg din Tecuci) cu sos de mujdei.
Apropo de Gabon și de bucătăria comună, eram în Sudanul de sud și ma vanturam pe lângă plita pe care incropeam cu ăsta din Tăcuci o iahnie de fasole, a doua încercare ca la prima ne-a fermentat fasolea pusă să se muie. Și era una din Ghana care învârtea și ea într-o oală. Fac greșeala să intreb ce gătește și îmi zice „ciorbă de capră cu pește” apoi mă alerga printre containere să îmi demonstreze gustul. Nu m-a prins!
Capră cu pește sună ciudat și probabil nu e pe gustul europenilor, dar gândește-te că sosul din pește sau din soia fermentată schimbă în bine senzația de degustare. Mă bucur că ți-ai făcut timp să scrii aici, în loc să pleci la muncă.
[…] durat cam 30 de minute, timp în care m-am apucat de conopida găsită la promoție în Lidl. Tura trecută ziceam că nu mâncasem conopidă anul ăsta, așa că acum, la o lună de atunci (măi să fie, ce […]