Am tot urmărit în unele seri, cât timp așteptam întins în pat să mai crească burta aluatul pentru diverse pâini, câteva episoade din emisiunea de pe canalul cu programe de grijă și dragoste tandră (TLC) cu o doamnă pe nume Colón, din SUA, care se recomandă drept doctor chiropractor/chiropractician, și efectiv nu știu ce să cred. Adică știu măcar că în România chiropractica nu este recunoscută ca ramură a medicinii convenționale, dar doamna simpatică, așa mică cum e, aliniază oase și vertebre cu o veselie debordantă și molipsitoare. Pacienții dânsei provin din medii diferite: de la persoane cu deficiențe locomotorii severe până la pachete de mușchi sensibile, care pleacă apoi lăcrimând de fericire, după ce au scăpat de greutăți (și nu le-au scăpat peste degete).

Dar nu e vorba doar că vin oameni care suferă în mod evident de vertij sau contracturi, urmare a unor leziuni sau accidente. Au fost prezentate persoane care vin săptămânal pentru alinierea vertebrelor cervicale sau lombare, ba chiar un cuplu și-a adus și bebelușul de 3 luni, care, sărăcuțul, era cam constipat. Și doamna chiropractor l-a frecat ușor pe burtică, a mai făcut câteva exerciții de bicicletă în aer cu piciorușele și gata: căcuțul nu a întârziat să aterizeze cu promptitudine în scutec. Fix cum făceam eu copiilor mei înainte de băiță, când încă aveau 6-7 kilograme, nu 75-80.

Și stau așa, ușor strâmb de la vreo scolioză, cifoză sau lordoză nedescoperită sau de la clămpănitul de taste în poziție ortostatică timp de zeci de ani, și mă gândesc: e făcătură sau nu? Trosniturile alea înregistrate cu microfonul ascuns sunt pe bune, așa e normal și sănătos să facă niște vertebre repoziționate, fără să fie afectat canalul medular? Că pe mine nu mă îngrozesc multe lucruri, gen muritul de foame și sete, ba nici măcar moartea în sine, dar mă cam apucă bâțurile la ideea că, dintr-o mișcare greșită, un chiropractor de-ăsta, autorizat sau nu, îmi sucește naibii coloana cervicală și rămân paralizat pe viață de la gât în jos.

În acest context, nu mă jenez să vă zic sincer că mă înduioșează până la lacrimi când îl mai văd pe la TV pe Mihai Neșu, un fotbalist atât de promițător, țintuit de 15 ani în scaunul cu rotile, pentru că țin foarte bine minte cum un accident stupid la antrenament cu echipa FC Utrecht i-a schimbat atât de dramatic viața, dar el a găsit de undeva (știu, știu, din credința în doamne-doamne) puterea de a continua, muncind și ajutând alți oameni la ananghie. Și îmi crește apoi iar nivelul de încredere în umanitate cu vreo 2-3 liniuțe, pentru că el, de obicei, este cam pe zero.

Da, nu am curaj deocamdată să mă las pe mâna unui astfel de practician, mai degrabă mă tai sub limbă, ca să iasă sângele ăla rău și negru care îmi alimentează uneori acțiunile sociale, dar voi ați face-o? Sau, dacă ați apelat deja la un chiropractor (sau la un osteopat care, din ce am înțeles, nici el nu apare în nomenclatorul de profesii recunoscute din România noastră înapoiată), cum a fost? Ați observat efectele alea imediate de tip gură de aer proaspăt pentru nervi, migrene dispărute instant sau alte trucuri care par a ține mai degrabă de domeniul magiei?

LE Totuși, se pare că nu suntem chiar atât de înapoiați. Ba chiar suntem șui și avangardiști în astrologie medicală și terapie holografică. Picard, out!